Amos*

[1 2 3 4 5 6 7 8 9]

Capitolul 1

1. Cuvintele lui Amos, unul* din păstorii din Tecoa**, vedeniile pe care le-a avut el despre Israel, pe vremea† lui Ozia, împăratul lui Iuda, şi pe vremea lui Ieroboam††, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului*† de pământ.
2. El a zis: „Domnul răcneşte* din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Păşunile păstorilor jelesc, şi vârful Carmelului** este uscat.”

Împotriva Damascului

3. Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Damascului*, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au treierat** Galaadul cu treierătoarea de fier.
4. De aceea* voi trimite foc în casa lui Hazael, care va mistui palatele lui Ben-Hadad.
5. Voi sfărâma zăvoarele Damascului* şi voi nimici cu desăvârşire pe locuitorii din Bicat-Aven, împreună cu cel ce ţine toiagul de cârmuire în Bet-Eden; şi poporul Siriei** va fi dus rob la† Chir, zice Domnul.”

Împotriva Gazei

6. Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Gazei*, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au luat pe toţi oamenii prinşi de război şi i-au dat Edomului**:
7. de aceea* voi trimite foc în zidurile Gazei, şi-i va mistui palatele.
8. Voi nimici cu desăvârşire pe locuitorii din Asdod* şi pe cel ce ţine toiagul împărătesc în Ascalon; Îmi voi întoarce mâna împotriva Ecronului**, şi ce va mai rămâne† din filisteni va pieri, zice Domnul Dumnezeu.”

Împotriva Tirului

9. Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Tirului*, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au luat pe toţi oamenii prinşi de război şi i-au dat** Edomului, şi nu s-au gândit la legământul frăţesc.
10. De aceea* voi trimite foc în zidurile Tirului, şi-i va mistui palatele.”

Împotriva Edomului

11. Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Edomului*, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că a urmărit pe fraţii** săi cu sabia†, înăbuşindu-şi mila, a dat drumul mâniei†† şi îşi ţinea întruna urgia.
12. De aceea voi trimite* foc peste Teman, şi va mistui palatele Boţrei.”

Împotriva lui Amon

13. Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale copiilor lui Amon*, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au spintecat** pântecele femeilor însărcinate ale Galaadului, ca† să-şi mărească ţinutul:
14. de aceea voi aprinde focul în zidurile Rabei*, şi-i va mistui palatele, în mijlocul strigătelor de război**, în ziua luptei, şi în mijlocul vijeliei, în ziua furtunii.
15. Şi împăratul* lor va merge în robie, el şi căpeteniile lui împreună cu el, zice Domnul.”

Capitolul 2

Împotriva Moabului

1. Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Moabului*, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că a ars, a ars** până le-a făcut var, oasele împăratului Edomului,
2. de aceea voi trimite foc în Moab, şi va mistui palatele Cheriotului*; şi Moabul va pieri în mijlocul zarvei, în mijlocul strigătelor** de război şi sunetului trâmbiţei.
3. Voi nimici cu desăvârşire pe judecător* din mijlocul lui şi voi ucide pe toate căpeteniile lui împreună cu el, zice Domnul.”

Împotriva lui Iuda

4. Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri* ale lui Iuda, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că** au nesocotit Legea Domnului şi n-au păzit poruncile Lui, ci s-au lăsat duşi în rătăcire de idolii† cei mincinoşi după care au umblat şi părinţii lor;
5. de aceea* voi trimite foc în Iuda, şi va mistui palatele Ierusalimului.”

Împotriva lui Israel

6. Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că au vândut* pe cel neprihănit pe bani şi pe sărac, pe o pereche de încălţăminte.
7. Ei doresc să vadă ţărâna pământului pe capul celor sărmani şi calcă în picioare* dreptul celor nenorociţi. Fiul** şi tatăl se duc la aceeaşi fată, ca să pângăreascㆠNumele Meu cel sfânt.
8. Se întind lângă fiecare altar* pe haine luate ca zălog** şi beau în casa dumnezeilor lor amenda celor osândiţi de ei.
9. Şi totuşi Eu am nimicit* dinaintea lor pe amoriţi**, care erau cât cedrii de înalţi şi tari ca stejarii; le-am nimicit roadele† din vârf până în rădăcini.
10. Şi Eu v-am scos* din ţara Egiptului, şi v-am povăţuit** patruzeci de ani în pustiu, ca să vă dau în stăpânire ţara amoriţilor.
11. Am ridicat proroci dintre fiii voştri şi nazirei* dintre tinerii voştri. Nu este aşa, copii ai lui Israel? – zice Domnul…
12. Iar voi aţi dat nazireilor să bea vin, şi prorocilor le-aţi poruncit*: „Nu prorociţi!”
13. Iată*, vă voi stropşi cum stropşeşte pământul carul încărcat cu snopi,
14. aşa că cel iute nu va putea să fugă*, iar cel tare** nu se va putea sluji de tăria lui, şi omul viteaz nu-şi va scăpa viaţa.
15. Cel ce mânuieşte arcul nu va putea să ţină piept, cel iute de picioare nu va scăpa, şi călăreţul* nu-şi va scăpa viaţa;
16. iar cel mai inimos dintre războinici va fugi în pielea goală în ziua aceea, zice Domnul.”

Capitolul 3

Mustrări şi ameninţări

1. Ascultaţi cuvântul acesta, pe care-l rosteşte Domnul împotriva voastră, copii ai lui Israel, împotriva întregii familii pe care am scos-o din ţara Egiptului!

[R6.1.1]

2. „Eu v-am ales numai* pe voi dintre toate familiile pământului: de aceea** vă voi şi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.”

[A097] [A221] [D191] [F085] [F176] [R3.2.4] [R3.6.2] [R6.6.3] [R10.4.3] [Î-B] [+PILDE]

3. Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?
4. Răcneşte leul în pădure, dacă n-are pradă? Zbiară puiul de leu din fundul vizuinii, lui dacă n-a prins nimic?
5. Cade pasărea în laţul de pe pământ, dacă nu i s-a întins o cursă? Se ridică laţul de la pământ fără să se fi prins ceva în el?
6. Sau sună cineva cu trâmbiţa într-o cetate fără să se înspăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire* într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?

[A124] [A125]

7. Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere* taina Sa slujitorilor Săi proroci.

[B022] [DC3]

8. Leul* răcneşte: cine** nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbeşte: cine nu va proroci?
9. „Strigaţi de pe acoperişul palatelor Asdodului şi de pe palatele ţării Egiptului şi spuneţi: „Strângeţi-vă pe munţii Samariei şi vedeţi ce neorânduială mare este în mijlocul ei, ce asupriri sunt în ea!
10. Nu* sunt în stare să lucreze cu neprihănire, zice Domnul, ci îşi îngrămădesc în palate comori câştigate prin silnicie şi răpire.”
11. De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Vrăjmaşul* va împresura ţara, îţi va doborî tăria, şi palatele tale vor fi jefuite!”
12. Aşa vorbeşte Domnul: „După cum păstorul scapă din gura leului numai două bucăţi de picioare sau un vârf de ureche, aşa vor scăpa copiii lui Israel care stau în Samaria în colţul unui pat şi pe covoare de Damasc!”
13. Ascultaţi şi spuneţi lucrul acesta casei lui Iacov, zice Domnul Dumnezeu, Dumnezeul oştirilor:
14. „În ziua când voi pedepsi pe Israel pentru fărădelegile lui, voi pedepsi şi altarele din Betel; coarnele altarului vor fi sfărâmate şi vor cădea la pământ.
15. Voi surpa casele de iarnă* şi casele de vară**; palatele de fildeş se vor duce, şi casele† cele multe se vor nimici, zice Domnul.”

Capitolul 4

1. Ascultaţi cuvântul acesta, juncane* din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi şi ziceţi bărbaţilor voştri: „Daţi-ne să bem!”
2. Domnul Dumnezeu* a jurat pe sfinţenia Lui şi a zis: „Iată vin zile pentru voi, când vă vor prinde cu cârligele**, şi rămăşiţa voastră, cu undiţe de pescari;
3. veţi ieşi* prin spărturi, fiecare drept înainte, şi veţi fi lepădate în Harmon, zice Domnul. –
4. Duceţi-vă* numai la Betel şi păcătuiţi! Duceţi-vă la Ghilgal** şi păcătuiţi şi mai mult! Aduceţi-vㆠjertfele în fiecare dimineaţă şi zeciuielile†† la fiecare trei zile!
5. Faceţi să fumege jertfe de mulţumire* făcute cu aluat! Trâmbiţaţi-vă, vestiţi-vă darurile de mâncare de bunăvoie**! Căci aşa† vă place, copii ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu. –
6. Şi Eu, de partea Mea, v-am trimis foametea în toate cetăţile voastre şi lipsa de pâine, în toate locuinţele voastre. Cu toate acestea, tot* nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul. –
7. N-am vrut să vă dau nici ploaie, când mai erau încă trei luni până la secerat; am dat ploaie peste o cetate, dar n-am dat ploaie peste o altă cetate; într-un ogor a plouat, şi altul, în care n-a plouat, s-a uscat.
8. Două, trei cetăţi s-au dus la alta ca să bea apă, şi tot nu şi-au potolit setea. Cu toate acestea, tot* nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul. –
9. V-am* lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune; grădinile voastre cele multe, viile, smochinii şi măslinii voştri i-au mâncat deseori lăcustele**. Cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul! –
10. Am trimis în voi ciuma, ca* în Egipt; v-am ucis tinerii cu sabia şi am lăsat să vi se ia caii, am făcut să vi se suie în nări duhoarea taberei voastre. Şi cu toate acestea, tot** nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul. –
11. V-am nimicit ca pe Sodoma şi Gomora*, pe care le-a nimicit Dumnezeu; şi aţi fost** ca un tăciune scos din foc. Cu toate acestea, tot† nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul… –
12. De aceea, îţi voi face astfel, Israele – şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te* să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!”

[N1311]

13. Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul şi spune omului* până şi gândurile lui. El preface zorile** în întuneric şi umblㆠpe înălţimile pământului: Domnul†† Dumnezeul oştirilor este numele Lui. –

Capitolul 5

1. Ascultaţi cuvântul acesta, cântecul acesta de jale pe care-l fac* pentru voi, casa lui Israel!

[R6.1.1]

2. „A căzut, şi nu se va mai scula, fecioara lui Israel, stă trântită la pământ, şi nimeni n-o ridică.”

[R6.1.1]

3. Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Cetatea care scotea la luptă o mie de oameni nu va rămâne decât cu o sută, şi cea care scotea o sută de oameni nu va mai rămâne decât cu zece din casa lui Israel.”

[R6.1.1]

4. Căci aşa vorbeşte Domnul către casa lui Israel: „Căutaţi-Mă*, şi** veţi trăi!

[R6.1.1]

5. Nu căutaţi Betelul*, nu vă duceţi la Ghilgal şi nu treceţi la Beer-Şeba**. Căci Ghilgalul va fi dus în robie, şi Betelul† va fi nimicit.

[R6.1.1]

6. Căutaţi* pe Domnul, şi veţi trăi! Temeţi-vă, ca nu cumva să apuce ca un foc casa lui Iosif, şi focul acesta s-o mistuie, fără să fie cineva la Betel ca să-l stingă,

[R6.1.1]

7. voi care prefaceţi* dreptul în pelin şi călcaţi dreptatea în picioare!”

[R6.1.1]

8. El a făcut Cloşca cu pui* şi Orionul, El preface întunericul în zori, iar ziua în noapte neagră**; El cheamㆠapele mării şi le varsă pe faţa pământului: Domnul†† este numele Lui.

[R6.1.1]

9. El aduce ca fulgerul prăpădul peste cei puternici, aşa că nimicirea vine peste cetăţui.

[R6.1.1] [R6.1.1]

10. Ei urăsc* pe cel ce-i mustră la poarta cetăţii şi le este scârbă** de cel ce vorbeşte din inimă.

[R6.1.1]

11. De aceea, pentru că pe sărac îl călcaţi în picioare şi luaţi daruri de grâu de la el, măcar că aţi zidit* case de piatră cioplită, nu le veţi locui; măcar că aţi sădit vii foarte bune, nu veţi bea din vinul lor!

[R6.1.1] [R6.1.1] [R6.1.1]

12. „Căci Eu ştiu că nelegiuirile voastre sunt multe şi că păcatele voastre sunt fără număr: asupriţi* pe cel drept, luaţi mită şi călcaţi în picioare** la poarta cetăţii dreptul săracilor.”

[R6.1.1] [R6.1.1]

13. De aceea, în vremuri ca acestea, înţeleptul* trebuie să tacă; căci sunt vremuri rele.

[R6.1.1] [R6.1.1]

14. Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi, şi ca astfel, Domnul Dumnezeul oştirilor să fie cu voi, cum* spuneţi voi!

[N1310] [R6.1.1] [R18.6.7]

15. Urâţi* răul, şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii; şi poate** că Domnul Dumnezeul oştirilor va avea milă de rămăşiţele lui Iosif.

[R6.1.1]

16. De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor, Cel Atotputernic: „În toate pieţele se vor boci şi pe toate uliţele vor zice: „Vai! Vai!” Vor chema pe plugar la jale şi la bocire pe cei ce fac jelanii* pentru morţi.
17. În toate viile va fi bocet, când voi* trece prin mijlocul tău, zice Domnul.
18. Vai* de cei ce doresc „ziua Domnului”! Ce aşteptaţi voi de la ziua Domnului? Ea va fi** întuneric, şi nu lumină.
19. Veţi fi ca un om* care fuge dinaintea unui leu pe care-l întâlneşte un urs şi care, când ajunge acasă, îşi reazemă mâna pe zid, şi-l muşcă un şarpe!
20. Nu va fi oare ziua Domnului întuneric în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă şi fără strălucire?

[D011] [R8.5.1]

21. Eu urăsc*, dispreţuiesc sărbătorile voastre şi nu pot să vă sufăr** adunările de sărbătoare!

[R8.5.1]

22. Când Îmi aduceţi* arderi de tot şi daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele; şi viţeii îngrăşaţi pe care-i aduceţi ca jertfe de mulţumire, nici nu Mă uit la ei.

[R8.5.1]

23. Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul lăutelor tale!

[R8.5.1]

24. Ci dreptatea* să curgă ca o apă curgătoare, şi neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată!
25. Mi-aţi adus* voi jertfe şi daruri de mâncare în timpul celor patruzeci de ani din pustiu, casa lui Israel?…
26. Veţi ridica, dar, pe Sacut, împăratul* vostru, şi pe Caivan, chipurile voastre idoleşti, steaua dumnezeului vostru pe care vi l-aţi făcut,
27. şi vă voi duce în robie dincolo* de Damasc, zice Domnul al cărui nume** este Dumnezeul oştirilor!”

Capitolul 6

1. Vai de cei ce trăiesc* fără grijă în Sion şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii** aceştia ai celui dintâi dintre neamuri, la care aleargă casa lui Israel!…

[D023] [R18.6.7]

2. Treceţi* la Calne** şi vedeţi, duceţi-vă de acolo până la Hamatul† cel mare şi coborâţi-vă în Gat†† la filisteni; sunt oare cetăţile acestea mai înfloritoare*† decât cele două împărăţii ale voastre şi este ţinutul lor mai întins decât al vostru?…

[R18.6.7]

3. Credeţi* că ziua nenorocirii** este departe şi faceţi să se apropie† domnia silniciei††.

[R18.6.7]

4. Ei se culcă pe paturi de fildeş şi stau întinşi alene pe aşternuturile lor; mănâncă miei din turmă şi viţei puşi la îngrăşat.

[R18.6.7]

5. Aiurează* în sunetul lăutei, se cred iscusiţi ca David** în instrumentele de muzică.

[R18.6.7]

6. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul* lui Iosif!

[R18.6.7]

7. De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi.

[R18.6.7]

8. Domnul* Dumnezeu a jurat pe Sine însuşi şi Domnul Dumnezeul oştirilor a zis: „Mi-e scârbă de mândria** lui Iacov şi-i urăsc palatele; de aceea voi da în mâna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea.”

[R18.6.7]

9. Şi dacă vor mai rămâne zece oameni într-o casă, vor muri.
10. Când unchiul său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicându-i oasele din casă, şi va întreba pe cel din fundul casei: „Mai este cineva cu tine?”, acela va răspunde: „Nimeni”…, iar celălalt va zice: „Tăcere!* Căci** nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!”
11. Căci iată că Domnul* porunceşte să se dărâme casa cea mare** şi să se facă bucăţi casa cea mică.
12. Pot caii să alerge pe o stâncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă* şi rodul dreptăţii, în pelin?
13. Vă bucuraţi de lucruri de nimic şi ziceţi: „Oare nu prin tăria noastră am câştigat noi putere?”
14. „De aceea iată, voi ridica* împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeul oştirilor, un neam care vă va asupri de la intrarea Hamatului** până la pârâul pustiului.”

Capitolul 7

Vedenii asupra prăbuşirii lui Israel

1. Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, făcea nişte lăcuste, în clipa când începea să crească otava; era otava după cositul împăratului.
2. Şi după ce au mâncat ele cu desăvârşire toată iarba din ţară, am zis: „Doamne Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare*? Căci este aşa de slab!”
3. Atunci Domnul S-a căit de lucrul acesta: „Nu se va întâmpla una ca aceasta, a zis Domnul.”
4. Domnul* Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul Dumnezeu vestea pedeapsa prin foc; şi focul mânca Adâncul cel mare şi apucase şi câmpia.
5. Eu am zis: „Doamne Dumnezeule, opreşte! Cum ar putea să stea în picioare* Iacov? Căci este aşa de slab!”
6. Atunci Domnul S-a căit şi de lucrul acesta: „Niciuna ca aceasta nu se va întâmpla, a zis Domnul Dumnezeu.”
7. El mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă şi avea o cumpănă în mână.
8. Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „O cumpănă.” Şi Domnul a zis: „Iată, voi* pune cumpăna în mijlocul poporului Meu, Israel, şi nu-l** voi mai ierta;
9. ci înălţimile* lui Isaac vor fi pustiite; sfintele locaşuri ale lui Israel vor fi dărâmate, şi Mă voi ridica** împotriva casei lui Ieroboam cu sabia.”

[R6.1.1]

10. Atunci Amaţia, preotul din Betel*, a trimis să spună lui Ieroboam**, împăratul lui Israel: „Amos unelteşte împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; ţara nu poate să sufere toate cuvintele lui!

[R6.1.1]

11. Căci iată ce zice Amos: „Ieroboam va fi ucis de sabie, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara sa!”

[R6.1.1]

12. Şi Amaţia a zis lui Amos: „Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănâncă-ţi pâinea acolo şi acolo proroceşte.

[R6.1.1]

13. Dar nu mai proroci la Betel*, căci este** un locaş sfânt al împăratului şi este un templu al împărăţiei!”

[R6.1.1]

14. Amos a răspuns lui Amaţia: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu* de proroc; ci sunt** păstor şi strângător de smochine de Egipt.

[R6.1.1]

15. Dar Domnul m-a luat de la oi şi Domnul mi-a zis: „Du-te şi proroceşte poporului Meu, Israel!”

[R6.1.1]

16. Ascultă acum cuvântul Domnului, tu care zici: „Nu proroci* împotriva lui Israel, nu vorbi împotriva casei lui Isaac!”

[R6.1.1]

17. Din pricina aceasta*, iată ce zice Domnul: „Nevasta ta** va curvi în cetate, fiii şi fiicele tale vor cădea loviţi de sabie, ogorul tău va fi împărţit cu frânghia de măsurat; tu însă vei muri într-un pământ necurat, şi Israel va fi dus în robie departe de ţara lui!”

[R6.1.1]

Capitolul 8

1. Domnul Dumnezeu mi-a trimis următoarea vedenie: Iată, era un coş cu poame coapte.
2. El a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „Un coş cu poame coapte.” Şi Domnul mi-a zis: „A venit sfârşitul* poporului Meu, Israel; nu-l mai pot ierta**!
3. În ziua aceea, cântecele Templului* se vor preface în gemete, zice Domnul Dumnezeu, pretutindeni vor arunca** în tăcere o mulţime de trupuri moarte.”
4. Ascultaţi lucrul acesta, voi care mâncaţi* pe cel lipsit şi prăpădiţi pe cei nenorociţi din ţară!

[D308]

5. Voi care ziceţi: „Când va trece luna nouă, ca să vindem grâul, şi Sabatul*, ca să deschidem grânarele, să micşorăm efa** şi să mărim siclul, şi să strâmbăm cumpăna, ca să înşelăm?

[D308]

6. Apoi vom cumpăra pe cei nevoiaşi pe argint* şi pe sărac, pe o pereche de încălţăminte, şi vom vinde codină în loc de grâu.”

[D308]

7. Domnul a jurat pe slava* lui Iacov: „Niciodată** nu voi uita niciuna din faptele lor!

[D308]

8. Nu se va cutremura ţara* din pricina acestor mişelii şi nu se vor jeli toţi locuitorii ei? Nu se va umfla toată ţara ca râul, ridicându-se şi coborându-se iarăşi ca râul** Egiptului?

[D308]

9. În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfinţească soarele* la amiază şi voi întuneca pământul ziua în amiaza mare.
10. Vă voi preface sărbătorile în jale şi toate cântările în bociri pentru morţi, voi acoperi toate coapsele cu saci* şi voi face toate capetele pleşuve; voi arunca ţara într-o jale** ca pentru un singur fiu, şi sfârşitul ei va fi ca o zi amară.
11. Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea* cuvintelor Domnului.

[B256] [R1.1.2] [R7.4.4] [R15.6.4] [R22.5.6] [R25.1.11] [Î-F]

12. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.

[R7.4.4] [Î-F]

13. În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii.
14. Ei, care jură* acum pe păcatul** Samariei şi zic: „Pe Dumnezeul tău cel Viu, Dane!” şi: „Pe drumul† Beer-Şebei!”, vor cădea, şi nu se vor mai scula.”

Capitolul 9

1. Am văzut pe Domnul stând pe altar. Şi a zis: „Loveşte pragul de sus al porţii, ca să se cutremure uşorii, şi sfărâmă-i* peste capetele lor ale tuturor. Rămăşiţa lor însă o voi pierde cu sabia, aşa că niciunul** din ei nu va putea să scape fugind şi niciunul din cei ce vor scăpa nu va scăpa.
2. De ar pătrunde chiar până în Locuinţa morţilor*, şi de acolo îi va smulge mâna Mea; de s-ar sui chiar în ceruri**, şi de acolo îi voi coborî.

[E373] [+Alte80]

3. De s-ar ascunde chiar pe vârful Carmelului, şi acolo îi voi căuta şi-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, şi acolo* voi porunci şarpelui să-i muşte.
4. De ar merge în robie chiar înaintea vrăjmaşilor lor, şi acolo voi porunci sabiei să-i piardă; voi pune astfel ochii* pe ei ca să le fac rău, nu bine.”
5. Domnul Dumnezeul oştirilor atinge pământul, şi se topeşte*, şi toţi locuitorii lui jelesc**. Se înalţă ca râul Nil şi se coboară ca râul Egiptului.
6. El Şi-a zidit cămara* în ceruri, Şi-a întemeiat bolta deasupra pământului; cheamă apele** mării şi le varsă pe faţa pământului. Domnul† este numele Lui!
7. „Nu sunteţi voi oare pentru Mine ca şi copiii etiopienilor, copii ai lui Israel? – zice Domnul. N-am scos Eu pe Israel din ţara Egiptului, ca şi pe filisteni* din Caftor** şi pe sirieni din Chir†?
8. Iată, Domnul Dumnezeu are ochii* pironiţi peste împărăţia aceasta vinovată, ca s-o nimicesc** de pe faţa pământului; totuşi nu voi nimici de tot casa lui Iacov, zice Domnul.
9. Căci iată, voi porunci şi voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ!
10. Toţi păcătoşii poporului Meu vor muri de sabie, cei ce zic*: „Nu ne va ajunge nenorocirea şi nu va veni peste noi.”
11. În vremea aceea* voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară,

[C243] [E374] [R5.5.2]

12. ca să stăpânească* rămăşiţa Edomului** şi toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul care va împlini aceste lucruri.

[E374] [R5.5.2]

13. Iată, vin* zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător şi cel ce calcă strugurii, pe cel ce împrăştie sămânţa, când mustul va picura din** munţi şi va curge de pe toate dealurile.

[C216] [E374] [Î-C]

14. Voi aduce înapoi* pe prinşii de război ai poporului Meu, Israel; ei vor zidi iarăşi** cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele.

[C243] [E374]

15. Îi voi sădi în ţara lor, şi nu vor mai fi smulşi* din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul Dumnezeul tău!”

[C243] [E374]