0 / 0
1 O cum vom fi, când scopul vom ajunge,
Când după lupta cea grea din urmă,
Din acest pustiu acasă ne-om duce,
Intrând prin poarta vieţii eterne!
Când pulberea de pe picioare-om şterge
Şi faţa de sudoarea ultimă,
Şi-L vom vedea şi saluta pe Cel ce,
Pe cale ne-a-ntărit în inimă.
2 O, cum vom fi, când strălucirea razei
Soarelui veşnic ne-a înconjura!
O, mărire când acolo ne-om vedea,
Făr' de păcat în viaţa sfântă!
Când nu s-a lipi de noi nici o pată,
Nu s-apropia durerea de noi.
Ca cetăţeni cereşti voioşi vom intra,
La Dumnezeu în ceata sfinţilor.
3 Ce vom şi fi, atunci când vom reprivi
Asupra mulţimii păcatelor,
Pe calea cu spini care am făcut-o,
Plângând de chinul al durerilor?
Când vom vedea maiestatea Regelui
Ce ne va face să ne închinăm,
Şi Celui ce ne-a înălţat la Sine
Darul iubirii noastre să-I ducem.
4 Ce vom şi fi când sus în înălţime
În puterea de veci ne vom topi,
Curentul firii trimiţând în lume,
Puteri mângâietoare-om dărui?
Ce va fi când nu-a-mbătrâni tânărul
Şi cel supus de moarte-a fi scutit,
Când nu vor mai fi lacrimi nici durere,
Şi nu vor fi nicicând nefericiţi.
5 Ce va şi fi ce nu au văzut ochii,
Urechi niciodată n-au auzit,
Va fi sus neaşteptată bucurie
Calea duce la loc făgăduit.
'Nainte dar pe calea cea îngustă
E demn ţelul pentru care luptăm,
Fericire ce-o primim pe vecie,
E mare, că azi nici n-o cuprindem.