CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 24 MAI

Domnul întăreşte paşii omului şi astfel El Îşi găseşte plăcere în calea lui. Chiar dacă va cădea, nu se va prăbuşi de tot, căci Domnul îl apucă de mână. Psalmul 37:23, 24

Textul nostru presupune că în clasa descrisă voinţa umană a fost transformată — că voinţa divină a fost acceptată în locul celei umane; şi că copilul lui Dumnezeu caută să umble pe căile dreptăţii, pe care a început deja; şi gândul potrivit care trebuie dedus este că astfel căutând a umbla pe căile Domnului, Dumnezeu nu va permite ca imperfecţiunile judecăţii să-i producă vreo daună, ci îi va supraveghea afacerile; va conduce aşa încât fiecare pas pe care-l face, deşi va fi făcut din propria sa voinţă, propria sa hotărâre — voinţa sa consacrată totuşi — va fi condus pentru binele său; pentru dezvoltarea sa ca nouă creatură în Cristos. Dacă ar greşi în judecată şi şi-ar atrage asupra sa consecinţele erorii sale, înţelepciunea şi puterea Domnului sunt astfel încât El poate împlini toate prevederile acestei promisiuni, şi va face ca până şi gafele şi slăbiciunile sale să reacţioneze în aşa fel încât să-i fortifice caracterul şi să-l stabilească în dreptate, dezvoltând în el prin aceste experienţe şi prin altele, roadele şi harurile Spiritului, care în cele din urmă îl vor potrivi şi pregăti pentru comoştenire în împărăţie. W. T. 1903-70 (R 3156:6) (Cântarea 99)