MANA 21 OCTOMBRIE

„Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău.” — Luc. 11:2

Aceasta exprimă adorare, aprecierea bunătăţii şi măreţiei divine şi reverenţa corespunzătoare. Când adresăm cererile noastre către Domnul primul cuget nu trebuie să fie unul egoist, referitor la noi înşine sau la interesele altora dragi nouă, ci Dumnezeu să fie primul în toate gândurile, scopurile şi socotelile noastre. Pentru nimic ce nu este în armonie cu cinstirea numelui Tatălui nostru Ceresc nu trebuie să ne rugăm, nu trebuie să cerem nimic, nici pentru noi, nici pentru iubiţii noştri, ce n-ar putea fi pe deplin aprobat şi ce El nu ne-a îndreptăţit să cerem. Poate că nici o calitate a inimii nu este într-un mai mare pericol de a dispare între cei ce se numesc creştini, decât acest gând al reverenţei pentru Dumnezeu. — Z. '04-118