CE PROPOVĂDUIM ȘI ÎNVĂȚĂM
„Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit.” 1 Cor. 2:2
W.T. 1916 (pag. 307-309)
Niciodată în istoria bisericii n-a fost marele nostru adversar atât de activ în înmulțirea doctrinelor false și în abaterea atenției de la Adevăr prin introducerea de întrebări nefolositoare și neînsemnate, ca și în prezent. Tocmai când înălțarea și gloria Bisericii trebuie să fie curând realizate și când cei credincioși sunt gata de a fi primiți în bucuria Domnului lor, se recurge la orice uneltire pentru a-i ademeni de la răsplata lor și pentru a zădărnici această trăsătură a planului divin. Să zădărnicească într-adevăr vreo parte a planului lui Dumnezeu, este imposibil. Dumnezeu a intenționat să scoată dintre oameni o turmă mică, „un popor pentru numele Său”, o preoțime regală; și o astfel de companie desigur se adună, dar este o întrebare deschisă dacă toți cei care sunt acum în alergare pentru premiu vor fi sigur din acel număr. Luați seama, preaiubiților, ca nimeni să nu vă ia coroana. (Apoc. 3:11) Dacă unii își pierd privilegiile și se dovedesc nevrednici de moștenire, există alții care să le ia locul.
Vă implorăm, fraților, deoarece apreciați speranța glorioasă pusă înaintea voastră în Evanghelie, să nu dați atenție spiritelor amăgitoare și doctrinelor demonilor, așa cum le numește apostolul (1 Tim. 4:1), ci, cu consecvență de scop să vă dedicați acelui unic lucru, la care sunteți chemați și pe care sunteți privilegiați să-l faceți ca membri în perspectivă ai acelei preoțimi regale. Niciodată să nu uităm că suntem „popor special”, separat de marele corp al creștinilor nominali, ca și de lume, având speranțe, scopuri și ambiții mai înalte, și fiind favorizați cu o pătrundere mai clară în lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, după ce am fost chemați din întunericul în care am fost înainte, la lumina Sa minunată. Și dacă astfel suntem separați de lume și de creștinii care se împărtășesc în mare parte de spiritul lumii, să nu ne mire dacă-i găsim pe toți în dezarmonie cu noi, și fie ne ignoră, fie ni se opun.
Opoziția este de așteptat
Asemenea opoziție este de așteptat și va continua, fără îndoială, până ne vom termina cursul în moarte. A ne supune cu răbdare la această opoziție înseamnă a ne sacrifica preferințele naturale pentru prietenia și plăcerile vieții prezente și a îndura greutăți ca buni soldați pentru adevăr, în orice formă acele greutăți ar putea veni, în efortul nostru de a face voia Domnului și lucrarea de avansare a intereselor împărăției Lui. Aceasta înseamnă să ne prezentăm corpurile ca jertfe vii în serviciul divin. A fi cu adevărat în acest serviciu înseamnă: întâi, studierea cu grijă și continuă a planului divin; al doilea, asimilarea spiritului Lui, care va conduce, al treilea, la un zel entuziast pentru împlinirea lui și la activitate în serviciul Lui, în măsura capacității, orice preț sau sacrificiu s-ar cere.
Dacă suntem credincioși în acest serviciu, n-avem nici timp, nici dispoziție să dăm atenție, fie la doctrine false, fie la alte teme care n-au nici o legătură cu acel singur lucru căruia ne-am dedicat solemn viața. Timpul nostru nu este al nostru propriu, dacă am dedicat totul lui Dumnezeu; în consecință, nu avem deloc în plus pentru investigarea falselor teorii fanteziste zidite pe alte temelii decât cea așezată în Scripturi. Nici nu avem timp pe care să-l dedicăm ideilor și scopurilor care absorb atenția lumii, dintre care multe sunt inofensive în sine, dar ar fi vătămătoare pentru noi, dacă ar fi să le permitem să ne ocupe timpul consacrat și să ne abată atenția de la acel singur lucru pe care ar trebui să-l facem. Apostolul ne avertizează să „ne ferim de vorbăriile goale și lumești, căci cei care le țin vor înainta tot mai mult în nelegiuire”; dar adaugă: „străduiește-te să te prezinți aprobat înaintea lui Dumnezeu, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept cuvântul adevărului”. „Să poruncești unora să nu învețe pe alții alte învățături și să nu ia aminte la basme și la genealogii fără sfârșit care aduc mai degrabă certuri de cuvinte decât lucrarea lui Dumnezeu care este prin credință.” 2 Tim. 2:15, 16; 1 Tim. 1:3, 4
Nici critica superioară, nici
evoluția
Evanghelia noastră nu este a adepților criticii superioare și a evoluționiștilor. Noi cu dragă inimă acordăm acestor prieteni ai unei evanghelii moderne libertatea de a crede cum consideră că este potrivit, amintindu-le totuși cuvintele de avertizare ale apostolului Pavel din Gal. 1:6-9. Propria noastră credință este ferm fixată în Biblie, ca singura revelație divină a voinței și planului Creatorului nostru. Dar aceasta nu înseamnă că noi credem că Biblia învață tot ceea ce strămoșii noștri bine intenționați din Evul Mediu au presupus a fi doctrinele ei. Aflăm că ei s-au ars pe rug unul pe altul pentru că n-au crezut lucruri pe care Biblia nu le învață.
Noi găsim că scepticismul crescând de astăzi, cu privire la Dumnezeu și la Biblie, este în general o consecință a înțelegerii greșite a învățăturii Bibliei cu privire la iad. Nici un om sănătos nu poate fi blamat pentru respingerea vechii teorii că Dumnezeu a făcut un iad care frige, iar apoi a făcut o rasă, știind că, în afară de cei puțin care vor auzi despre Cristos și vor deveni sfinți, toți vor petrece acolo o veșnicie de tortură. Această blasfemie împotriva numelui sfânt al Creatorul nostru trebuie să fie mustrată. Poporul trebuie să fie învățat ceea ce clerul și laicii educați știu deja: că singurul cuvânt ebraic tradus „iad” este SHEOL și că echivalentul lui grecesc este HADES, și că nici unul dintre aceste cuvinte nu înseamnă un loc de tortură, ci mormânt, groapă, stare de inconștiență, în care atât cei buni, cât și cei răi trebuie să rămână după moarte, până la înviere, care va urma celei de a doua veniri a Răscumpărătorului.
Literatura Societății de Biblii și tracte Turnul de Veghere a ajutat pe mii de oameni în această privință, deoarece noi mergem în detaliile explicării pildelor, cuvintelor tainice și simbolismelor Bibliei, pentru care alți învățători de Biblie nu găsesc timp, cu multele și variatele lor griji în activitatea modernă a bisericii. Într-un cuvânt, activitatea societății noastre se conduce după credința că Biblia este inspirată divin și că noi trăim acum în ziua minunată, menționată de profeți, când „cei înțelepți vor înțelege”, când ei vor primi „hrană la timp cuvenit” din minunata Carte a lui Dumnezeu. Prin „cei înțelepți” înțelegem, desigur, cei înțelepți pentru Dumnezeu, nu înțelepți în felul lumii.
Vederile noastre despre
mileniu
Dacă înțelegerea noastră a învățăturii Bi-bliei este corectă, noi suntem în pragul mileniului. Și acest fapt explică nu numai progresul invenției și științei naturii, dar și sfârșitul tainei cu privire la scopurile îndurătoare ale lui Dumnezeu pentru rasa noastră, prezise în Biblie în simboluri și tipuri. Oricum, așteptările noastre despre mileniu sunt pe linii diferite de ceea ce unii ar putea presupune. Noi nu găsim nici o Scriptură să învețe că lumea va fi convertită prin lăudabilele noastre eforturi misionare, sau prin orice alte eforturi. Pe noi Biblia ne învață că convertirea lumii va urma celei dea doua veniri a Mântuitorului pentru a-și aduna biserica aleasă (sfinții scoși din toate denominațiunile); că ei, schimbați la natură spirituală, sub Domnul și Capul lor, vor putea fi învățătorii, îndrumătorii și ajutoarele restului rasei atât cei care sunt acum morți, cât și neamurile în viață pentru a-i ridica pe toți cei doritori și ascultători din păcat și moarte, la perfecțiune și viață veșnică pe pământ, care atunci, în acele timpuri de restabilire, va deveni paradisul restaurat.
Statisticile sunt de acord că mileniul nu vine prin convertirea păgânilor, deoarece astăzi sunt de două ori pe atâția câți erau cu un secol în urmă, în ciuda tuturor eforturilor noastre misionare. Dimpotrivă, trebuie să fim de acord că semnele timpului prevestesc venirea apropiată a culminării marelui „timp de strâmtorare cum n-a fost de când sunt popoarele”, prin care Scripturile ne asigură că va fi introdusă Împărăția lui Mesia pentru a binecuvânta toate familiile pământului.
Termeni scripturali și ordinație
scripturală
Poate ar trebui să explicăm că nu recunoaștem ca fiind biblici termenii: „cler” și „laici”, nici titlurile „reverend”, „doctor în teologie” și alte denumiri laice acum la modă. Totuși, aceasta nu ne conduce la excluderea celor care se deosebesc de noi. Noi folosim termenii scripturali: „pastor”, „evanghelist”, „învățător”, „bătrân”, „diacon” etc. și recunoaștem că toți din poporul consacrat al Domnului sunt servi, fiecare autorizat să servească pe frații lui după cum îi permite talentul și după cum doresc frații. Cât despre ordinație, noi nu putem accepta teoria „succesiunii apostolice” ca fiind scripturală și că puterea sau autoritatea deosebită vine de la oameni. Noi susținem că numai ungera Spiri-tului Sfânt dă puterea și autoritatea de a înțelege și a explica Scripturile.
Cum s-au strecurat erorile
trecutului
Editorul este atacat în prezent de cam o pătrime din toți predicatorii din lume pur și simplu pentru că propovăduim mesajul biblic rostit de înger la nașterea lui Isus: „Iată vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru TOT POPORUL”. (Luca 2:10, 11) Acest mesaj bun al iubirii lui Dumnezeu și al pregătirii lui îndurătoare, prin moartea lui Isus pentru păcatele întregii lumi, a început să se piardă din vedere la sfârșitul secolului al doilea. Doctrina „succesiunii apostolice” a condus pe poporul din acel timp în a respecta pe episcopi ca succesori ai celor doisprezece orânduiți divin Sf. Pavel, nu Matia, luând locul lui Iuda.
Nu este de mirare că atunci când capacitatea de a citi nu era generală, când Bibliile erau puține și scumpe și când această doctrină a succesiunii apostolice a primit un sprijin în biserică, poporul a ascultat de așa zișii episcopi apostolici. Nu este surprinzător că aces-tor episcopi le-a plăcut să fie considerați autorități. Timp de 14 secole n-a existat studiu biblic, numai un studiu și închinare sau crezuri. Bibliile au fost arse public, iar cei care au îndrăznit să studieze Biblia și să-i accepte declarațiile au fost vânați ca animalele sălbatice din pădure chiar în Scoția.
Mișcarea Reformei a promovat Biblia, dar prietenii ei aveau încă mult din fumul evului mediu în ochii înțelegerii lor. Pe măsură ce un conducător după altul se ruga: „condu-ne blândă lumină în întunericul care ne înconjoară” și își freca ochii, se înființau noi secte, toate străduindu-se să ajungă la lumină, dar toate recunoscând că crezurile, pentru care mulți dintre ei au murit, nu erau satisfăcătoare nici pentru inima, nici pentru mintea lor.
Erori prezente și opoziția
la lumină
Acum am ajuns într-un timp când diferi-tele diviziuni ale poporului lui Dumnezeu au prea mare iluminare ca să se mai ardă unul pe altul pe rug, și sunt dispuși să se unească și să-și ignore diferențele. Între timp a intrat Critica superioară și a îndepărtat în întregime de la Biblie pe majoritatea predicatorilor creștini. Dar ei sunt încă legați de sectele lor și de crezurile pe care nu le mai cred.
Între timp, în providența lui Dumnezeu, Biblia a ajuns în mâinile poporului. Educația este acum generală și ajutoarele biblice sunt abundente. Conform Bibliei și faptelor, acesta pare să fie un timp favorizat, pentru ca poporul Domnului să obțină cunoștința po-trivită din cuvântul Lui. Împreună cu alții, editorul a fost mult binecuvântat în studierea Bibliei și în clarificarea pentru alții a adevăratului ei sens. Am făcut acest lucru de patruzeci de ani, fără obiecții serioase, până în anii recenți. Acum obiecția este că învățătura noastră și a asociaților noștri de la A. I. a S. B începe să exercite o influență mondială. Avem ajutoare de studiu Biblic tipărite în treizeci și două de limbi diferite. Avem clase de studiu Biblic în toate părțile pământului. Aceasta conduce pe unii dintre predicatori să considere activitatea noastră o amenințare întocmai cum Episcopalienii au gândit odată despre Prezbiterieni și Metodiști că sunt o amenințare, așa cum evreii au gândit despre creștinii timpurii că sunt o amenințare pentru instituțiile lor, și întocmai cum Baptiștii au considerat pe alții o amenințare pentru ei etc.
Când explicăm sensul pildelor și cuvintelor tainice ale Domnului nostru, și arătăm armonia învățăturii Bibliei de la Geneza la Apoca-lips, crezurile Evului Mediu devin fără gust și fac greață. Când unii din cei mai buni renunță la aceste crezuri, clasa de predicatori la care am făcut aluzie devin amarnici. Incapabili să răspundă la argumentele noastre scripturale, ei se complac în abuz și invective personale, cu scopul de a împiedica pe oameni să ne asculte și să ne citească publicațiile. Însă, cu toate acestea, lucrarea merge larg înainte cu avânt crescând. Cei cărora li se deschid ochii înțelegerii sunt prompți în a ajuta pe alții. Când oamenii află motivele reale ale atacurilor împotriva noastră, au mai puțină înțelegere pentru cei care atacă și sunt mai dispuși să ne investigheze învățăturile.
Toate ajutoarele Bibliei necesare sunt acum disponibile
N-am pretins niciodată a fi un erudit perfect în greacă ori ebraică. Mai mult de atât, pretindem că nici un predicator dintr-o mie, din nici o denominațiune, nu este erudit în aceste limbi. Capacitatea de a citi alfabetul grecesc și ebraic, și de a pronunța cuvintele în aceste limbi, nu este erudiție; nici nu înseamnă că persoana capabilă să facă aceasta are în acest fel vreo cunoștință despre aceste limbi. Prin erudiție noi înțelegem o înțelegere amănunțită a construcției gramaticale a unei limbi.
Mai mult, pretindem că, în providența lui Dumnezeu, asemenea cunoștință nu este necesară pentru înțelegerea corectă a Cuvântului lui Dumnezeu. Studenții Bibliei au astăzi acces la numeroase traduceri ale Bibliei, făcute de puținii cărturari. Mai mult de atât, Prezbiterienii au Lexiconul-Concordanță Young grec, ebraic și englez; Metodiștii au Lexiconul-Concordanță Analitică Strong grec, ebraic, caldeu, englez. Pe lângă acestea, există lucrarea nesectară Englishman, care cuprinde același material, Lexiconul grec-englez Liddell și Scott, critica Strong și McClintock, Emphatic Diaglott, care are textul grecesc originar, cu traducere engleză cuvânt de cuvânt interli-neară și versiune accentuată paralelă engleză etc.
Valoarea acestor concordanțe, ca ajutor pentru o înțelegere corectă a Scripturilor, nu poate fi supraestimată. În prefața Concordanței Analitice Young, autorul spune despre lucrarea lui: „Marele ei obiectiv, după cum spune Tyndale despre Noul Testament al lui, este să permită fiecărui „băiat de la plug” să cunoască mai mult din Scripturi, decât „anticii”, dându-i posibilitatea să descopere din- tr-o privire trei puncte distincte: Întâi, care este originalul ebraic sau grecesc al oricărui cuvânt obișnuit din Biblia lui engleză. Al doilea, care este sensul literal și primar al fiecărui cuvânt originar. Al treilea, care sunt pasajele paralele cu totul adevărate și demne de încredere.”
Oricine are în posesie aceste lucrări și știe cum să le folosească, și le folosește, are o mai bună cunoștință practică de ebraica, greaca și caldeea Bibliei originare, decât se poate câștiga prin patru ani de studiere a acestor limbi. Noi posedăm aceste cărți și multe altele, și am învățat cum să le folosim eficient. Ca rezultat, avem o mai bună cunoștință a Bibliei în limbile ei originare, decât au nouă zecimi din predicatorii care au făcut doar un curs teologic de patru ani. Sfătuim pe toți studenții Bibliei să folosească aceste minunate ajutoare din zilele noastre, care reprezintă cea mai înaltă erudiție, mai degrabă decât să-și irosească timpul pronunțând cuvintele în limbile originare, al căror sens și valoare gramaticală sunt apreciate numai de cam unul dintr-o mie. Suntem bucuroși să spunem că mii de studenți de Biblie folosesc de obicei concordanța Young și Strong, pe lângă numeroase versiuni ale Scripturilor, cum ar fi: traducerea Young, Variorium, Leeser (evreiască) și traduceri ale Noului Testament: Tischendorf, Siriac, Rotherham, Emphatic Diaglott etc.
Ordinația Biblică
Cât despre ordinație: oricât de ignorant ar fi publicul în această privință, putem însă presupune că predicatorii și editorii publicațiilor religioase sunt bine informați. Aceștia știu cu toții că cuvântul „ordinație” înseamnă pur și simplu autorizare. Astfel, Baptiștii autorizează sau orânduiesc pe servii lor, Metodiștii autorizează sau orânduiesc pe ai lor etc. Nu există printre creștini un astfel de lucru ca ordinație generală. Dimpotrivă, Catolicii contestă toate ordinațiile în afară de cea a lor și denunță pe toți predicatorii Protestanți ca neorânduiți. Similar, Biserica Anglicană refuză să recunoască ordinația celor pe care ei îi numesc neconformiști.
După cum Dumnezeu are doar o Biserică, tot așa are doar o ordinație pentru toți care sunt servii Lui. Acea Biserică a lui Dumnezeu include pe creștinii sfinți din toate denominațiunile, și misiunea cea orânduită de Dumnezeu se compune numai din aceia care au primit binecuvântarea divină conceperea Spiritului Sfânt. Isus este Capul sau Conducătorul acestei Biserici. El este Servul principal. Ordinația Lui a avut loc la timpul consacrării și botezului în Iordan, când avea treizeci de ani, sub prevederile legii Mozaice. Toți care vin ca membri în El și primesc conceperea Spiritului Sfânt, se împărtășesc din ordinația Lui. Învățătorul a declarat: „După cum Tatăl M-a trimis pe Mine, așa vă trimit și Eu pe voi.” Ioan 20:21
La această însărcinare se face referire în profeție; Cristosul, Cap și corp, fiind vorbitorul: „Spiritul Domnului este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți; El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea; să vestesc un an de îndurare al Domnului, și o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toți cei întristați; să dau celor întristați din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiți ,terebinți ai neprihănirii', ,un sad' al Domnului, ca să slujească spre slava Lui”. Isaia 61:1-3
Spiritul Sfânt este simbolizat prin uleiul turnat pe capul lui Aaron, marele preot, despre care citim că a curs în jos pe poalele hainelor lui, chiar până la tiv. Aceasta a tipificat că Spiritul Sfânt turnat pe Capul nostru, Cristos Isus, a venit în jos peste biserică, corpul Său, tot timpul acestor 19 secole, începând de la Rusalii puterea lui Dumnezeu care unge, orânduiește, califică peste toată preoțimea Lui regală, autorizân-du-i să vestească „vestea bună de bucurie mare, care va fi pentru tot poporul”. Și oricine dă dovadă de posesiune a acestei ungeri a Spiritului Sfânt și are capacitatea și calitățile spirituale de dezvoltare a caracterului în asemănarea lui Cristos, care sunt cerințe Scripturale la învățătorii Bisericii, poate fi ales de Eclesiile poporului Domnului pentru a le servi public, ca servi ai lor mai speciali în cele spirituale. Dar oricine a primit ungerea spiri-tului este orânduit Scriptural să vestească mesajul lui Dumnezeu, după capacitatea și posibilitatea lui, respectând numai regulile indicate în cuvânt referitor la deosebirea de sex etc, cu privire la vestirea publică.
Așa deci, aderând strâns la Cuvântul scris al lui Dumnezeu în învățarea noastră și străduindu-ne să urmăm cu credincioșie în urmele Învățătorului în mersul și purtarea zilnică, ne rugăm împreună cu toți sfinții: „Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta pe pământ ca și în ceruri”.