ÎNVIEREA — CEL MAI MARE MIRACOL

R5559 W. T. 15 octombrie 1914 (pag. 314-315)

Cu această Creație Nouă Dumnezeu a început să creeze ceva complet diferit de ceea ce făcuse până atunci. Noua Creatură nu este o creatură pământească; și nimic din ceea ce este din ființa pământească nu va avea vreodată parte, după înțelegerea noastră, în acea Nouă Creație, nici acum nici altcândva. Nimic din uman nu va fi transpus în divin, din uman în spiritual.

Ființa umană este mai mult sau mai puțin degradată. Ea aude ceva despre Dumnezeu, despre natura divină, despre ce este păcatul și de ce nu este de dorit, despre împăcarea pe care Dumnezeu a pregătit-o prin Cristos și despre invitația de a deveni comoștenitori cu Cristos în Împărăția Sa cerească. Ea devine conștientă de toate aceste lucruri prin urechile sale, prin puterea umană; căci ea nu are altă putere. Ea trebuie să aibă ureche de auzit, altfel nu va auzi Mesajul în timpul de acum. Unii au mai bună ureche de auzit, alții mai slabă. Cel care are mai bună ureche de auzit va fi mai atent, mai bucuros, când află că Dumnezeu are o prevedere pentru ajutorarea păcătoșilor care se căiesc. Cu cât este mai mare degradarea, cu atât urechea de auzit este mai slabă. Persoana degradată trăiește pe plan natural; de aceea ea are mai mică înclinație să vină la Dumnezeu și mai slabă ureche de auzit ca să audă ceva ce ar avea Dumnezeu de spus. Dar clasei care nu poate auzi mai mult sau mai puțin clar, urechile i-au fost făcute insensibile de către Adversar cu doctrine false.

Cum să devenim creatură nouă

Ceea ce vedem, deci, este invitația îndurătoare a lui Dumnezeu de a deveni asociați ((791)) cu Isus; și acestea sunt vești bune pentru cei care au ureche de auzit. Noi spunem: „Sunt bucuros că Dumnezeu m-a invitat să mă întorc în familia Sa și că El S-a îngrijit de acoperirea imperfecțiunilor mele. Sunt încântat să știu că există o invitație specială acum pentru cei care au mintea lui Cristos și care doresc să meargă în urmele Lui, și bucuros mă folosesc de acest aranjament. În armonie cu această invitație mă ofer ca sacrificiu viu”.

Când am făcut aceasta, am fost convertiți. În ce mod? Noi suntem întorși de pe calea păcatului și de la voia noastră proprie, întorși pe calea dreptății. Aceasta este convertirea.

Următorul pas pe care trebuie să-l facem este acela de a face o consacrare ca să devenim sacrificiu viu pentru Dumnezeu. Și această consacrare totală lui Dumnezeu include tot ce ne aparține — tot ce suntem — eul uman, personalitatea — toate speranțele lui, scopurile lui, tot ce posedă el, pentru viitor în orice formă și fel. În această consacrare lui Dumnezeu este inclus totul. Ne face aceasta Creaturi Noi? Nu. Dar ne pune pe calea pe care suntem eligibili pentru această poziție. Care este pasul următor? Pasul următor este aplicarea meritului lui Isus, pus peste noi ca o haină de nuntă, care acoperă imperfecțiunile noastre. La ce ne folosește acesta? Acesta ne face acceptabili pentru Dumnezeu. Apostolul ne spune să ne aducem trupurile ca jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu, și care este slujirea noastră înțeleaptă. Romani 12:1.

Următorul lucru la rând este ca Dumnezeu să-și indice acceptarea a ceea ce oferim noi și a ceea ce este acceptat. El face aceasta prin conceperea noastră de Spiritul sfânt. Exact ce înseamnă aceasta noi nu suntem destul de înțelepți să știm. Dumnezeu L-a cunoscut dinainte pe Isus Cristos în calitate de Cap al Corpului și ne-a cunoscut dinainte și pe noi, clasa predestinată să fie membrii acestui Corp. Și acum, venind sub condițiile cerute, suntem acceptați ca membri ai acestei clase. Noi trebuie să ne arătăm devotamentul și loialitatea, să arătăm că predarea voinței noastre este un lucru veritabil. Facem aceasta prin aceea că suntem puși în mișcare prin contactul nostru cu Adevărul. Dacă am fost în eroare, loialitatea noastră va fi determinată după modul în care cântărim chestiunea și decidem asupra ei. Dacă hotărâm asupra problemei cu încetineală, înseamnă că suntem puțin greoi la pricepere. Dacă decidem repede între adevăr și eroare, înseamnă că suntem loiali voinței lui Dumnezeu, Adevărului Său, și astfel suntem cu atât mai plăcuți Lui, asemenea unui copil loial. Dacă decidem încet, El nu ne va îndepărta, ci poate ne va da niște corecții; pentru că suntem în școala lui Cristos.

Cum crește noua creatură

Într-o ilutrație suntem reprezentați ca fiind embrionari, încă nenăscuți; în altă ilustrație ca niște copii, care încă n-au ajuns la maturitate, dar care cresc în har, cunoștință și caracter. Amândouă ilustrațiile sunt foarte frumoase. Dar nu le putem amesteca. Nu ne putem imagina că un copil încă nenăscut crește în cunoștință etc., nici nu ne putem imagina că se dezvoltă până la starea de om matur ca embrion. Prin ilustrația embrionului înțelegem că fiecare copil trebuie să crească și că pentru aceasta este dependent de hrană. Dacă are loc un accident, s-ar putea ca embrionul acela să moară; dacă sarcina nu este dusă până la termen, s-ar putea ca embrionul să nu se nască viu. Vedem că din momentul când am devenit Noi Creaturi în Cristos, am început să dezvoltăm mintea nouă. Creierul este același cum era înainte de a se dezvolta voința nouă, și trupul este același; la fel cum o mamă este aceeași persoană cum a fost înainte de a fi conceput copilul.

Să examinăm subiectul din alt punct de vedere. Această Nouă Creatură este puterea conducătoare — singurul lucru pe care Dumnezeu îl recunoaște și pe care și noi îl recunoaștem că are control asupra acestui corp muritor. De ce are Noua Creatură controlul? Pentru că voința este transferată de la interesele omenești la voința lui Dumnezeu. Voința lui Dumnezeu este acum voința noastră ca Noi Creaturi. Noi avem drepturi și control deplin în acest corp, ale cărui drepturi pământești sunt predate. Dumnezeu a acceptat sacrificiul și Noua Creatură trebuie să fie loială în controlarea corpului în acord cu voința divină. De atunci încolo trebuie să vedem că acest corp muritor este ținut în supunere. Unii oameni ar putea spune că îl tratăm cu asprime; dar din punctul de vedere al lui Dumnezeu îl tratăm cât putem noi de înțelept, pentru a face voia lui Dumnezeu. Dacă ar fi voia lui Dumnezeu să ne apucăm de o lucrare mare, în mod sigur că am pregăti corpul ca să fie potrivit pentru această acțiune.

În mod practic, noua creatură spune corpului muritor: „Tu ești corpul meu numai pentru acest timp. Eu sunt Noua Creatură și doresc să te folosesc în serviciul lui Dumnezeu ca să văd cât de supus pot fi pentru Cauza lui Dumnezeu”. Creatura veche ar putea spune: „Dar eu am unele drepturi”. Noua Creatură răspunde: „Nu ai nici un drept. Îmi voi folosi judecata în legătură cu ceea ce vei face sau nu vei face tu”. Dacă Noua Creatură ar ceda vechii creaturi, aceasta din urmă ar prospera în scopurile și planurile ei, și Noua Creatură ar fi plăpândă și slabă în curaj, în putere și în toate celelalte. Noua creatură trebuie să-și asume controlul tuturor intereselor vechii creaturi, să sacrifice tot ceea ce trebuie sacrificat voinței lui Dumnezeu.

Personalitatea formează sufletul

Cu cât facem mai mult acest lucru, cu atât devenim mai puternici spiritual; și cu cât ((792)) devenim mai puternici spiritual, cu atât vom fi mai pregătiți pentru schimbarea noastră. Ce este schimbarea noastră? Este nașterea spirituală prin înviere. Nici un atom din acest corp vechi nu va intra în noua stare. Dar atunci ce va intra în noua stare? Noua Creatură? Ce este Noua Creatură? Este eul care trăiește în corpul muritor, care nu se hrănește cu pâine naturală, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu are o lucrare pe care s-o facă Noua Creatură în prezent, atunci noi trebuie să avem grijă rezonabilă de acest corp. A maltrata acest corp n-ar fi în armonie cu voința lui Dumnezeu. Corpul a devenit proprietatea Noii Creaturi. Noua Creatură va prelua controlul dominant asupra acestui corp. Un corp spiritual n-ar fi un suflet fără eu, fără personalitate, ființă, la fel cum n-ar fi nici un corp pământesc. Eul, personalitatea formează sufletul. Doar 70 kg de materie, sau ceva de genul acesta, nu formează sufletul.

Sufletul este ceea ce vine de la tată la copil. Adam și Eva au dat suflet copiilor lor, și astfel acea scânteie de viață pe care Dumnezeu a dato la început continuă să se transmită. La înviere acest suflet, sau scânteie de viață, este transpus și devine noul suflet. Această scânteie de viață pe care Dumnezeu o recunoaște tot timpul și o păstrează în toată dezvoltarea ei, trebuie transferată în corpul nou care va fi pe deplin în armonie cu ea. Nu va exista nici un dezacord și nici o lipsă a armoniei între mintea nouă și trupul nou. Dacă mintea nouă crește foarte puternică acum, ea va avea cu atât mai multă dificultate și conflict cu trupul vechi și va dori cu atât mai mult corpul nou.

Procesul transferării nu este cunoscut

Puteți să ne explicați cum va fi transferată această viață nouă în corpul nou? Noi nu putem. În cazul Domnului nostru Isus, avem explicația că Logosul, o ființă spirituală, a părăsit starea spirituală, a venit în stările pământești și a devenit personalitatea, eul, omul, din stările pământești. Și avem relatarea că Același care a venit în lume, Același care a murit și a mers iarăși în Cer, vine din nou. Este același eu. El șia schimbat caracterul, puterea, conform corpului diferit. La început El a avut un corp spiritual; după aceea a avut un corp omenesc; acum are un corp divin, superior tuturor. Dar eul, personalitatea a continuat în toate aceste corpuri.

Eul nostru, personalitatea noastră trebuie să treacă din acest corp pământesc și să-i fie dat un corp nou. Puterea prin care se poate face aceasta este puterea divină. Dacă cineva poate să explice ce este aceasta, din ce a fost făcut primul om un suflet, poate că am putea explica cum este cu Noua Creatură. Sau dacă cineva poate explica ce face să crească germenul de grâu, poate că am putea explica cum are Noua Creatură acest germen și cum crește el. Noi trebuie să ne încredem în Puterea lui Dumnezeu în toată această chestiune a învierii, nu numai a Noii Creaturi, dar și a lumii în general.

Oricine se îndoiește de Puterea Divină nu poate crede în înviere. Nu ne putem imagina, de exemplu, cum Moise, Avraam sau oricare altul din trecutul îndepărtat poate fi ridicat la viață astfel încât să fie conștient de sine, să-și citească istoria vieții lui în Biblie și să-și aducă aminte că evenimentele consemnate în ea sunt adevărate. Cum se poate aceasta, numai Dumnezeu știe. Noi credem acest lucru pentru că Dumnezeu îl spune. Dacă am ști cum să facem, poate că am putea face o înviere.

O ilustrație folositoare

Dar este la fel de ușor să înțelegem despre învierea omului pe plan uman și aducerea lui întrun nou corp uman, cât este de ușor să înțelegem cum Noua Creatură, noul suflet, poate fi adusă în noul său corp. Noua Creatură este cea care va primi corpul nou. Când vom primi corpurile spirituale vom cunoaște totul despre acest proces; căci este scris că atunci când vom primi corpurile spirituale vom cunoaște așa cum suntem și noi cunoscuți. 1 Corinteni 13:12.

Între timp însă, am putea găsi ilustrații care să ne ajute să înțelegem. Să luăm, de exemplu, realizarea unei înregistrări pentru fonograf. Ceva a ieșit din gură și a făcut mici semne pe un cilindru de ceară. Mai târziu, de pe același cilindru de ceară este reprodusă vocea vorbitorului. Așadar, dacă noi știm cum să reproducem vocea umană, aceasta ne dă o mică ilustrație a felului cum Dumnezeu, cu Puterea Sa nelimitată, poate păstra orice este înregistrat pe circumvoluțiunile creierului nostru și despre felul cum acestea ar putea fi păstrate în viitor în mod absolut — totul prin care noi am putea să ne cunoaștem pe noi înșine în viitor. Noi nu ne cunoaștem pe noi înșine după greutatea în kilograme pe care o avem sau după deosebirea dintre bărbile noastre. Noi ne cunoaștem după ceea ce este în mintea noastră. Dar dacă ne dispare rațiunea, atunci nu ne mai cunoaștem pe noi înșine.

Dumnezeu ne-a făcut Noi Creaturi. El este Cel Atotputernic care știe cum să facă aceasta. Și cu cât ajungem să cunoaștem mai multe despre El și despre lungimea, adâncimea, înălțimea și lățimea Înțelepciunii Sale, cu atât mai mult știm cum să apreciem tot ce ne-a spus El și cu atât mai mult avem încredere absolută în El. Este o nechibzuință înțeleaptă ca Dumnezeu să promită o înviere. Lumea nu poate înțelege — pentru ea este o nechibzuință. Ea nu poate crede în înviere; de aceea nu poate avea bucuria pe care o avem noi prin exercitarea credinței.