PRINDEREA PEŞTILOR CU NĂVODUL EVANGHELIEI

„El le-a zis: ŤVeniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” Matei 4:19.

R5554a W. T. 15 octombrie 1914 (pag. 308-309)

Pildele Domnului nostru, figurile de stil şi „cuvintele” mai mult sau mai puţin „tainice” cum sunt acestea s-au bazat de obicei pe întâmplări legate de misiunea Sa. Ne amintim de contextul din cazul de faţă — El predicase la Marea Galileii şi ieşise într-o corabie din cauza mulţimii de oameni (Luca 5:1-11). Corabia era una folosită la pescuit, condusă de Petru, Iacov şi Ioan. După acest discurs, Isus i-a invitat pe aceşti oameni să devină ucenicii Săi, folosind cuvintele: „Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni”.

Expresia „pescari de oameni” sugerează multe trăsături bune care ilustrează lucrarea Veacului Evanghelic. În pescuitul peştilor se exercită o grijă care este foarte necesară pentru succes. Pescarul priceput studiază ce fel de cârlig să folosească şi ce fel de momeală să pună în cârlig. Apoi el prinde peştele unul câte unul. În mod asemănător, foarte mult din lucrarea acestui Veac a fost o lucrare individuală, realizată prin discuţia cu oamenii; cei angajaţi în ea trebuie să caute înţelepciune de Sus ca să pună mesajul întro astfel de formă încât să fie de cel mai mare ajutor pentru oameni — pentru ca ei să fie prinşi de Evanghelie.

Domnul foloseşte ilustraţia unui năvod pentru a reprezenta lucrarea Veacului Evanghelic. În cele optsprezece secole trecute năvodul Evangheliei a trecut prin lume. Acesta n-a prins tot peştele; căci a fost tras numai prin anumite părţi ale pământului pe care Dumnezeu a ales să le favorizeze în mod special. Astfel El a tras un năvod plin; şi El spune că la sfârşitul acestui Veac va fi o sortare a acestor peşti — punerea unora înapoi în mare, ca fiind nevrednici, şi reţinerea altora. De-a lungul acestui Veac au fost atraşi de Evanghelie unii care n-au fost potriviţi pentru lucrarea lui Dumnezeu; ei n-au fost felul de oameni pe care Dumnezeu vrea să-i aleagă. De aceea El n-a ((801)) făcut lucrurile atât de clare pentru aceştia, pentru ca ei să stea; ci mai degrabă a lăsat unele subiecte neclare, pentru ca aceştia să respingă Adevărul şi să se retragă.

Natura lucrării secerişului

Totuşi, în afară de pilda Năvodului, care reprezintă pe poporul Domnului ca pescari de oameni şi care în unele privinţe ar părea să se aplice numai la sfârşitul Veacului Evanghelic, există încă o împuternicire. Împuternicirea generală pentru toţi din poporul Domnului se aplică astăzi. Ea spune: „Duhul Stăpânului Domnul este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor blânzi; El M-a trimis să pansez pe cei cu inima zdrobită, să vestesc eliberarea robilor şi deschiderea închisorii celor ce sunt în lanţuri; să vestesc anul de îndurare al Domnului şi ziua de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi; să dau celor întristaţi din Sion frumuseţe în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit”. Isa. 61:1-3.

Citim că atunci când Isus vorbea poporului, făcea unele remarci şi dădea unele pilde pe care ei nu le-au putut înţelege. De exemplu, a spus că dacă nu vor mânca trupul şi nu vor bea sângele Fiului Omului nu vor avea viaţă în ei. Ei au spus: Cine poate înţelege aceasta? Cine poate accepta această învăţătură? Aşa că n-au mai mers cu El — au ieşit din năvod. De-a lungul acestui Veac Domnul a adunat peştele. Dar marea lucrare de selectare trebuie să fie îndeplinită la sfârşitul acestui Veac. Într-o anumită măsură, în acest Veac mii de oameni au fost prinşi în năvodul Evangheliei şi au fost aduşi mai mult sau mai puţin sub influenţa Adevărului; şi totuşi ei nu sunt potriviţi pentru Împărăţie. Fără nici un fel de răutate faţă de ei, Domnul îi pune pur şi simplu afară din locul care nu este potrivit pentru ei.

Nu trebuie să gândim că această comparaţie reprezintă perfect chestiunea — dar ea are o putere ilustrativă pentru a fi folositoare în legătură cu aceasta. Noi nu prindem în realitate pe oameni aşa cum prinde un pescar peştii. Pescarul face mai mult sau mai puţin rău peştelui scoţându-l din apă, fie cu un cârlig şi o undiţă, fie cu un năvod; şi acei peşti care sunt aduşi în năvod nu sunt onoraţi în nici un fel. Domnul nostru a folosit această ilustraţie numai pentru a reprezenta cum trebuia făcut pescuitul Evangheliei. Urmaşii Lui trebuiau să pescuiască oameni pentru Împărăţie — nu săi trateze cu violenţă, ci să le facă bine. Cei care prind peşti au mare grijă. În timpul prinderii peştelui, ei de obicei se ascund, astfel ca peştii să nu-i vadă pe ei, ci momeala. Tot aşa, în atragerea oamenilor spre Adevăr, noi trebuie să ne ascundem şi să aruncăm drept momeală acele trăsături ale Cuvântului lui Dumnezeu care s-ar aplica unuia sau altuia cu care am putea avea de-a face.

Ajungând la timpul actual, s-ar putea ridica întrebarea: Trebuie încă dat acest Mesaj al Evangheliei, sau au fost prinşi toţi peştii şi năvodul Evangheliei este tras la mal şi nu vor mai fi primiţi alţii? Răspundem că noi nu înţelegem aşa. Noi credem că suntem de multă vreme în Secerişul Veacului; dacă nu suntem la sfârşitul deplin al Veacului, credem că acesta trebuie să fie foarte aproape.

Atitudinea noastră prezentă

Privind la secerişul Veacului Iudeu, vedem că acesta a durat 40 de ani într-un sens al cuvântului; totuşi începutul celor 40 de ani a fost un lucru foarte imprecis — şi încheierea lui a părut să se extindă peste şase luni, probabil. Ne amintim că la începutul misiunii Domnului nostru au venit 40 de zile de ispitire a Sa; şi că apoi a venit timpul în care ucenicii Lui au fost adunaţi la El. Timp de un an s-au realizat foarte puţine lucruri de importanţă. Dacă considerăm că experienţele Lui sunt tipice, am putea considera că prima parte a Secerişului n-a fost marcată foarte distinct. Secerişul părea a creşte pe măsură ce progresa şi n-a culminat până după distrugerea Ierusalimului. Acest fapt ne face să ne întrebăm dacă nu sunt încă şase luni de Seceriş aici.

Domnul evident a văzut că ar fi mai bine pentru noi dacă am umbla prin credinţă, nu prin vedere, şi să avem experienţele pe care le avem. Aceste experienţe sunt excelente. Noi am primit lucruri atât de bune, atât de înviorătoare pentru noi, încât dacă ele continuă încă şase luni, sau încă şase ani, vom fi foarte bucuroşi că Domnul ne-a dat această ocazie mai lungă de a mărturisi în privinţa bunătăţii Sale. Pe de altă parte, se poate ca lucrarea de Secerare a „grâului” să fie pe deplin realizată, şi ca lucrarea din prezent să fie pentru clasa Mulţimii Mari şi pentru lume.

„Astfel noi mergem mai departe, fără să ştim,
Şi chiar de-am putea şti nu vrem;
Mai bine să umblăm cu Dumnezeu în întuneric
Decât singuri în lumină;
Mai bine cu El prin credinţă,
Decât singuri văzând.”

Încheierea Veacului Evanghelic este acum asupra noastră. Aşteptăm lucruri minunate, lucruri glorioase. Lucrul în mod special aşteptat acum este sfârşitul stăpânirii Neamurilor. Dezintegrarea naţiunilor este aproape şi acea dezintegrare precedă stabilirea Împărăţiei lui Mesia.

Când va fi luat poporul Domnului dincolo de văl, Domnul n-a indicat clar. Dar avem asigurarea că atunci când Se va arăta El, Se va manifesta — când va avea loc Epifania Sa — noi vom fi cu El, vom fi asemenea Lui şi Îl vom vedea aşa cum este. El nu va începe marea Sa lucrare de stabilire a Împărăţiei până când Biserica va fi cu El. Poate că noi nu înţelegem tot ce implică ((802)) aceasta. Poate că suntem cu Domnul nostru în serviciu de această parte a vălului o perioadă. Nam gândit aşa; dar noi dorim numai ca voia Domnului să se facă, oricare ar fi ea, şi aşteptăm indiciile providenţei Sale.

„Noi nu ştim ce ne aşteaptă,
Dumnezeu cu bunăvoinţă ne acoperă ochii,
Şi la fiecare pas înainte pe cale
El face ca noi scene să apară;
Şi fiecare bucurie pe care ne-o trimite
Vine ca o surpriză dulce şi plăcută.

„Un pas în faţa noastră,
Este tot ce trebuie să vedem,
Lumina din cer străluceşte mai tare,
Când iluziile pământeşti zboară;
Şi dulce prin tăcere vine
Iubitorul Său ŤUrmează-Măť.”