Vol. 14 Ianuarie-Februarie 2007 Nr. 2

URIAȘII DIN ZILELE NOASTRE

R 5457 W. T. 15 mai 1914 (pag. 147-148)

Citirorii acestor rânduri, și mai ales cei care sunt familiari cu prezentările volumului intitulat „Armaghedonul”, știu foarte bine că părerea noastră este că trebuie observată o corespondență între condițiile care au predominat în zilele lui Noe, înainte de Potop, și condițiile care vor predomina în zilele Fiului Omului, înainte de marele Timp de Strâmtorare, despre care Biblia declară că va topi sau va dizolva simbolic, ca întrun cuptor de foc, elementele sociale de astăzi. Noi am atras atenția asupra faptului că Uriașii din zilele lui Noe, conform Bibliei, au pus în pericol viețile și fericirea omenirii; iar gândul nostru a fost că echivalentul acestor uriași se va regăsi în marile instituții și trusturi din zilele noastre, care au puterea să înăbușe, să stranguleze omenirea.

Am arătat că se pot spune multe în favoarea acumulărilor de avere și intelect din combinațiile puternice, dacă sunt folosite în mod corespunzător, nu egoist, ci în interesul poporului. Am arătat că deși aceste corporații uriașe au realizat un mare bine, care nu s-ar fi putut împlini fără ajutorul lor sau fără intervenție divină, cu toate acestea, în condițiile actuale egoiste, ele sunt o amenințare pentru popor.

Să nu fim înțeleși greșit. Nu vrem nici măcar să insinuăm că oamenii din conducerea acestor corporații gigante sunt inferiori semenilor lor în compătimire și înțelepciune. Dimpotrivă, credem că ei sunt în general superiori; și dacă la conducerea acestor corporații gigante ar fi oameni brutali, de mult ar fi căutat să stoarcă însăși viața din oameni. Dar, după cum am arătat, există continuu o tendință din partea tuturor oamenilor imperfecți spre egoism, spre lăcomie. Că „prețul libertății este veșnica vigilență” este la fel de adevărat acum ca întotdeauna. Poporul trebuie să vegheze în privința acestor Uriași ca nu cumva să devină autocratici.

Aparențele înșeală uneori

Dar unii spun că editorul Turnului de Veghere nu este în pas cu timpul. Nu știe el că trusturile sunt înăbușite și că acești Uriași au fost făcuți sclavii poporului?

Editorul este foarte conștient de faptul că aparent s-a făcut mult pentru limitarea acestor Uriași; și el știe foarte bine că aparent ei s-au supus și aparent se recunosc a fi creația, servitorii poporului. Dar el observă și faptul că această transformare este numai o aparență. Această supunere este numai de formă. Uriașii puterii monetare și intelectuale nu s-au predat de fapt, și nici nu este în armonie cu legile naturii umane a presupune că ei ar capitula vreodată. În schimb, se pare că au consimțit la legi și la reglementări în timp ce doar s-au transformat și și-au reținut puterea. În câteva cazuri au demonstrat că sunt la fel de puternici astăzi ca întotdeauna. Și în folosul lor ar trebui recunoscut că mare parte din legislația aplicată împotriva lor este numai demagogie — lucrarea politicienilor, intenționată să intre în grațiile poporului și nu pentru folos practic.

Noi nu avem nici o simpatie pentru cei care țin tirade împotriva oamenilor curajoși și deștepți, care au făcut atât de mult, pe linii strict comerciale, pentru a ajuta la progresul condiției lumii — atât de mult în pregătirea pentru Mileniu. În loc să fie sâcâiți și împiedicați, acești magnați ai finanțelor și ingineriei ar trebui apreciați și onorați. Apoi, în timp ce îi onorăm, ar trebui să insistăm asupra controlului și supravegherii rezonabile din partea poporului prin reprezentanții lui guvernamentali. Dacă acești Uriași sunt necesari și folositori, ei pot fi mai bine conduși prin iubire și dreptate decât prin sâcâială și înțepături. Fără îndoială că această sâcâială produce printre acești Uriași ((966)) tot mai mult un spirit de amărăciune — un sentiment că nu sunt apreciați de unii, un sentiment că ar trebui să dea poporului o lecție.

Condițiile așa cum sunt

Noi nu căutăm în mod special să găsim greșeli la nimeni. Nu vrem decât să arătăm condițiile așa cum sunt și să arătăm cum acestea se modelează și se pregătesc singure pentru o mare luptă între Uriași și popor — o luptă în care poporul va suferi mai mult decât Uriașii. Greșeala nu este deloc a omenirii. Greșeala este a păcatului, a egoismului, a josniciei, care timp de secole au avut un sprijin ferm în omenire — bogați și săraci. Toți sunt egoiști. Fiecare potrivit ocaziei pare a fi dispus să profite. Corporațiile uriașe, credem noi, sunt mult mai tolerante decât dacă ar fi în mâinile oamenilor mai mici din punct de vedere natural, din clasa mai de jos.

Acești Uriași își dau seama că au împotrivitori în toate părțile. Ei luptă de mult cu sindicatele și mai mult sau mai puțin au fost obligați să se supună. Acum, pe lângă aceste sindicate, ei sunt obligați să lupte cu oamenii din legislația guvernamentală și cu ideile noi în privința drepturilor și libertăților corporației. Acești Uriași își zic: Poporul nu-și dă seama cât de mult bine am făcut, nici cât de importanți factori suntem în bunăstarea lor.

Puțini oameni își dau seama că managerii și președinții marilor noastre căi ferate și întreprinderi mari de afaceri sunt oameni cu o capacitate intelectuală puternică, oricare dintre ei bine calificați pentru cea mai înaltă poziție în viață, și mulți dintre ei câștigă salarii la fel de mari ca președintele Statelor Unite și rezolvă probleme la fel de grele ca cele de care trebuie să se ocupe președintele. Puțini oameni își dau seama că după elementul agrar ca importanță vin căile ferate, în privința numărului de angajați. Și aceasta din urmă este o armată în creștere, în timp ce fermierii sunt o armată în scădere, din cauza utilajelor care fac economie de brațe de muncă.

Oricine presupune că acești prevăzători oameni de afaceri intenționează să stea jos și să se supună în liniște oricărui fel de legislație, se amăgește singur. Uriașii își cunosc puterea. Ei preferă s-o ascundă mai degrabă decât să se laude cu ea; dar când se ajunge la luptă pe viață și pe moarte, ei o vor folosi, iar rezultatele vor fi îngrozitoare. Însuși faptul că poporul caută să-i limiteze îi stârnește la o exercitare mai arbitrară a puterii lor. De exemplu, dacă legislația afectează împiedicarea căilor ferate de a monopoliza interesele antracitului și ale altor feluri de cărbune, căile ferate care dețin afaceri în domeniul cărbunelui, cu un rânjet sfidător ridică prețul cărbunelui, și astfel fac o aluzie consumatorilor că trebuie să fie recunoscători dacă li se permite să cumpere și să nu înghețe.

O manifestare a puterii uriașilor

O acțiune mai mult sau mai puțin convenită dinainte a început din partea marilor căi ferate și a intereselor afiliate. Ele au hotărât că dacă nu li se acordă permisiunea să ridice cheltuielile de transport, îi vor face pe acei care le restrâng libertățile să plătească scump prin aceea că vor aduce asupra țării dezastru financiar, ajungând la pierderi de o mie de ori mai mari decât cele cinci procente pe care le cer ei. Desigur că în multe privințe ar fi înțelept să împace acești Uriași cu mărirea pe care o cer, cerându-le numai să facă în schimb un serviciu mai prompt și mai eficient.

Dar va birui oare acest curs al înțelepciunii? Probabil că nu. Dacă nu, avem deja în fața noastră o ilustrație și o profeție în privința a ceea ce ne putem aștepta. Căile ferate deja au concediat mii de muncitori care au fost angajați la construirea și repararea drumurilor. Ele au anulat deja comenzi pentru șine și echipament, care în schimb au lăsat fără lucru pe mulți din marile uzine, dând afară din serviciu încă alte mii de muncitori. Deja ei reduc forțele administrative. Toate acestea sunt făcute cu o măsură de justificare, că nu fac atâția bani câți făceau înainte. De exemplu, un raport recent al unei mari corporații a oțelului a arătat o „tristă” scădere a venitului și a profitului, „lăsând numai 18.000.000 de dolari profit pentru un trimestru”, în timp ce ei erau obișnuiți de un timp încoace cu mai mult. În acord cu această politică, de un timp s-a redus treptat serviciul trenului, ceea ce de fapt este o politică sigură și sănătoasă.

Noi nu ne plângem, nici măcar nu căutăm vină; numai relatăm fapte, în susținerea discuției noastre că aceste instituții mari sunt cu adevărat Uriași care, dacă vreodată s-ar mânia sau ar deveni răutăcioși, ar putea face pagube incalculabile. Puterea și nemulțumirea lor a fost deja sugerată guvernului, care este mai mult sau mai puțin temător de suspendarea industrială cu care au amenințat.

Pe de altă parte avem sindicalismul, care numai acum începe să-și dea seama de marea sa putere la alegeri și de asemenea de puterea sa fizică prin greve. Amenințarea managerilor căilor ferate de a suspenda parțial afacerile până când le sunt onorate cererile, poate fi oricând repetată de Uriașii muncii cu amenințarea lor de suspendare a muncii, de întrerupere a furnizării de combustibil, greve etc. S-ar putea spune că acești Uriași ai muncii sunt orbi și neînțelepți; dar cu toate acestea este clar că ei, asemenea orbului Samson din vechime, bâjbâie după stâlpii care susțin structura noastră socială actuală; și că ei au în vedere naufragiul și ruina ei, chiar dacă aceasta înseamnă și distrugerea intereselor lor proprii.

Lupta de moarte este aproape

Cât de curând vor intra acești Uriași în lupta lor de moarte, fiecare încrezător în victorie dar ambii sortiți nimicirii, nimeni nu poate spune. Putem fi siguri, totuși, că în bătălia acestor Uriași masele omenirii vor suferi împreună cu ei în această încercare grea.

((967))

Privind din punctul de vedere al Bibliei, observăm că acești Uriași au ajuns la mărimea și puterea lor actuală prin lumina și binecuvântările Dimineții Milenare. Dacă vălul întunericului gros ar fi fost ridicat cu o mie de ani mai devreme, acești Uriași s-ar fi dezvoltat cu atât mai devreme; și lupta lor de moarte ar fi venit și ea mai devreme, cu rezultatul răsturnării instituțiilor prezente în anarhie. Dar Dumnezeu nu putea permite aceasta. Nu face parte din planul Său să permită ca patima omului să pustiască Pământul cu desăvârșire. Prin urmare, El a reținut Lumina Dimineții până la timpul Dimineții, așa încât lupta și efectele sale dezastruoase asupra instituțiilor umane să aibă loc chiar înainte de timpul stabilirii Împărăției lui Mesia, pentru stăpânirea lumii de către Împăratul ei spiritual, invizibil dar atotputernic, care Își va lua curând marea Sa putere și domnie. Apocalipsa 11:17,18; 19:6; Psalmul 99:1.

Cât de curând această mare catastrofă va înghiți lumea, nimeni nu este destul de înțelept să spună, totuși necazul este zărit și toate persoanele inteligente se tem de el, dar mai ales cei a căror inteligență este îndrumată de Cuvântul lui Dumnezeu. Catastrofa poate fi amânată luni sau ani, dar în mod sigur va veni. Și putem vedea cum s-ar putea precipita brusc. Chiar în momentul când scriem, ziarele răsună de mormăitul și amenințările Uriașilor muncii, în timp ce Uriașii capitalului se simt evident iritați și sunt pe jumătate înclinați să dea publicului o ciupitură ca o simplă sugestie de ceea ce ar putea face. Aceste aluzii, sugestii și amenințări vor merge probabil din rău în mai rău, producând mânie, răutate, ură, ceartă și diferite fapte ale cărnii și ale diavolului, după cum sugerează sf. Pavel.

„Căutați pacea și urmăriți-o”

Fie că această mare strâmtorare este foarte aproape sau mai îndepărtată, cursul potrivit al poporului consacrat al lui Dumnezeu este același — „Căutați pacea și urmăriți-o”. Și nu numai atât, dar noi trebuie să fim făcători de pace și nu stârnitori de ceartă. Când totul cedează în jurul sufletelor oamenilor, pentru poporul lui Dumnezeu vine o ocazie specială de a arăta semenilor lor aflați în suferință spre marea binecuvântare pe care Dumnezeu a prevăzut-o pentru viitorul apropiat, pentru restabilirea credinței în Creator și în viața viitoare, și de a arăta că aceasta se poate atinge numai de către aceia care învață adevărata lecție a vieții și care ajung să iubească dreptatea și să urască nelegiuirea.

Noi am fi înclinați să așteptăm ca această mare strâmtorare să izbucnească foarte curând, dacă Scripturile nu ar indica, după cât se pare, că aceasta trebuie să fie precedată de o foarte puternică Federație a Bisericii, care va propăși pe dinafară în nedreptate și care va fi prima care va cădea.

„Văd judecățile Tale cum cutreieră pe Pământ,
Semnele și gemetele promise a doua
naștere precedând;
Citesc sentința-I dreaptă în tronurile
Pământului sfărâmânde;
Regele nostru continuă să meargă-nainte.”