ATITUDINE CURAJOASĂ ÎN TRECUT, ÎN PREZENT ȘI ÎN VIITOR
„Întăriți-vă și lucrați, și Domnul să fie cu cel ce va face binele!” 2 Cron. 19:11.
R 5413a W. T. 1 martie 1914 (pag. 71-72)
Este recunoscută o supraveghere divină a afacerilor celor care slujesc pe Dumnezeu, și o binecuvântare divină poate fi așteptată în cele din urmă asupra tuturor celor care procedează în mod drept. Toate religiile păgâne, precum și religia creștină religia Bibliei înclină spre a conduce pe adeptul lor să aștepte binecuvântarea divină. Dar nici o altă religie nu prezintă, cum prezintă Biblia, un Dumnezeu drept. Nici o altă religie nu este fondată pe principiul Dreptății. Acesta este un motiv pentru care Biblia a avut o influență puternică în privința libertății. Oriunde a mers ea, a fost „Libertatea luminând lumea”.
La Creator nu este părtinire la El nu este deosebire de clasă nici înaltă nici joasă, nici bogați nici săraci, nici nobili nici țărani. De aceea, când învățăturile Domnului erau înaintea israeliților, ei erau un popor iubitor de libertate. În măsura în care au căzut în idolatrie, ei au pierdut acest spirit.
Biblia aduce spiritul libertății
Cu spiritul libertății, desigur, va merge spiritul eroismului. Ca atare Biblia este sursa calităților vitejești ale Bisericii timpurii în împotrivirea lor la persecuții. Mai târziu, când s-a dat atenție tradițiilor umane și filosofiilor păgâne în locul scrierilor lui Isus, ale apostolilor și ale profeților, spiritul supunerii, spiritul robiei, spiritul fricii, spiritul ignoranței au biruit proporțional și au introdus Veacurile Întunecate. Cu influența binecuvântată care vine din Cuvântul lui Dumnezeu vedem, din vremea Reformei, spiritul libertății mai evident. Oriunde a mers Biblia, a mers și spiritul libertății. Oriunde na mers Biblia, spiritul libertății n-a biruit.
Priviți de asemenea așa-zisele țări creștine unde Biblia a fost ignorată Rusia, Spania, Portugalia și mari părți din Franța, Polonia etc. Oriunde este Biblia, libertatea este tot mai evidentă. Chiar și acolo unde poporul nu recunoaște Biblia, spiritul învățăturilor ei și-a avut efectul. Există ceva din înțelegerea că toți sunt dintr-o carne și un sânge, o frăție comună. Dumnezeu a creat dintr-un sânge pe toți oamenii care trăiesc pe fața întregului Pământ (Fapt. 17:26). Există desigur avantaje în privința nașterii, educației etc. Diferitele împrejurări afectează condițiile. Dar toată omenirea este răspunzătoare față de Creator, care este marele Judecător peste toți. La El trebuie să privim ca la Cel care va da răsplăți și pedepse.
Proceduri speciale sub Legământul Legii
Textul nostru dă cuvintele marelui împărat al lui Iuda care a devenit reformator. El a găsit că sub împărații anteriori, în obiceiurile poporului se strecuraseră diferite grade de nedreptate. Numind împuterniciți și judecători, împăratul Iosafat i-a îndemnat să-și spună opinia potrivit principiilor dreptății. El a spus: „Întăriți-vă și lucrați, și Domnul să fie cu cel ce va face binele!” Domnul va binecuvânta pe cei care vor fi credincioși. Domnul va fi cu lucrarea bună pe care o vor face ei, dacă o vor face cu credincioșie.
Trebuie să ne amintim că între Dumnezeu și poporul Israel a existat un aranjament special. Sub acel aranjament, Domnul urma să-i binecuvânteze în măsura în care ei erau loiali Lui și principiilor guvernării Sale. Ca atare, nu trebuie să aplicăm fără deosebire aceste cuvinte la alte popoare, dacă unii din alte popoare au încercat vreun fel de reformă. Dumnezeu n-a încercat să lucreze cu alte popoare în vremea aceea. El le-a lăsat să primească o lecție generală sub propria lor supraveghere.
Textul nostru nu se aplică la popoare astăzi
Dumnezeu a intervenit numai acolo unde ar fi dăunător să îngăduie anumitor popoare să-și realizeze cursul lor rău mai departe; cum ar fi, de exemplu, în cazul ninivenilor, sodomiților și amaleciților. N-am putea spune că putem aplica acest text astăzi, și că dacă unii oameni buni ar fi în funcție publică și ar proceda curajos, și ar supune toată nedreptatea și ar ridica dreptatea, Dumnezeu le-ar da succes în lucrare. Dumnezeu nu lucrează cu popoarele deloc.
Toată lucrarea Lui de acum este cu Biserica. Lumea de astăzi face încă așa cum a făcut întotdeauna, văzând ce poate face pentru sine. După toate probabilitățile, reformatorii de astăzi care ar proceda curajos ar aduce asupra lor mare persecuție dacă ar încerca să intervină în privința multelor vicii înrădăcinate. Avem un exemplu în acest sens astăzi în orașul New York. Viciul înrădăcinat este greu de tratat. Ocazional lumea produce oameni care tratează astfel de lucruri ((1044)) întrun mod nobil. Există oameni nobili în Biserică și în afara Bisericii. Dar nu putem spune că Domnul este cu toți aceștia.
Este o greșeală să spunem că guvernele actuale sunt sub harul lui Dumnezeu. Biblia spune că guvernele de acum sunt sub influența Prințului acestei lumi și că el are dominația în timpul actual. Dar când Mesia Își va lua marea putere și va domni, atunci Satan va fi legat. Atunci toate influențele rele vor fi aduse sub controlul Împărăției Mesianice. De atunci încolo, sfinții vor lucra curajos în Împărăția Milenară a lui Mesia și vor domni cu scopul de a supune păcatul, până când Cristos Își va fi îndeplinit lucrarea de a face ca voia lui Dumnezeu să se facă pe Pământ întocmai cum se face în cer.
Biserica va judeca curajos în veacul viitor
Punctul pe care-l observăm este deci că textul nostru s-a aplicat la evrei, fiindcă ei au fost un popor tipic al lui Dumnezeu. Împăratul lui Israel a spus aceste cuvinte unora pe care îi numise judecători în ziua sa. Biserica este acum în pregătire pentru lucrarea de judecare în Împărăție. Domnul ne spune clar că nu trebuie să judecăm înainte de vreme. În Împărăție vom judeca. Atunci va fi ocupația noastră să judecăm. Atunci ni se va cere să facem o judecată dreaptă și curajoasă, în deplin acord cu instrucțiunile Domnului.
După cum spune apostolul Pavel: „Nu știți că sfinții vor judeca lumea?” (1 Cor. 6:2). Noi știm aceasta. Experiențele de acum ne pregătesc să judecăm lumea mai târziu, ca să o putem face cu succes, curajos, ridicând pe toți din omenire care vor vrea, la standardul glorios al perfecțiunii. Toți răufăcătorii vor fi îndepărtați. Atunci fiecare genunchi se va pleca și fiecare limbă va mărturisi, spre slava Tatălui și a Fiului.
Biserica judecă acum în anumite privințe
Scripturile ne instruiesc că Biserica trebuie să judece acum pe membrii ei în anumite privințe. Noi nu trebuie să ne judecăm inima unul altuia. Dimpotrivă, trebuie să acceptăm starea inimii după cuvânt. Dar trebuie să ne judecăm unul altuia purtarea. Dacă unul ar trăi imoral, ar fi datoria Bisericii să-l examineze în privința imoralității purtării sale. Apostolul întreabă: De ce să mergeți la tribunal cu frații în fața necredincioșilor? Dacă nu sunteți pregătiți să vă judecați pe voi în lucruri mici, cum veți fi pregătiți să judecați în lucrurile mari?
În judecarea noastră trebuie să ne amintim liniile în care Domnul vrea să judecăm. Domnul va fi cu cei buni, putem fi siguri de acest fapt. Dar trebuie să procedăm blând, cu afecțiune. „În ce privește dragostea frățească, fiți plini de afecțiune unii pentru alții.” În relațiile noastre unul cu altul, în măsura în care punem linii de judecată grele, inflexibile, în acea măsură fixăm indicatorul judecății Domnului pentru noi. „Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați.” Cu ce îngăduință le măsurăm altora, Domnul ne va judeca pe noi. Trebuie să fim compătimitori față de alții și să ne amintim că toți au nevoie de milă și iertare, întocmai cum sperăm să le avem pe acestea pentru noi înșine.
Oricine are o datorie de împlinit, să nu se teamă, ci să fie curajos; și dacă împlinim sarcini neplăcute care sunt necesare, să le facem într-un mod blând, atât drept cât și iubitor. Să nu ne fie frică de om, ci mai degrabă de Domnul, și să fim concentrați spre a-I plăcea Lui.