Vol. 17, Iulie-August 2010, Nr. 5 


LECȚII PRACTICE DIN VIAȚA LUI ELI

“Domnul este acesta, să facă ce este bun în ochii Săi.” 1 Samuel 3:18.

R 5296a W. T. 15 august 1913 (pag. 251-252)

Prin Samuel Domnul i-a trimis lui Eli un mesaj, arătând că va veni dezastru asupra casei lui. Cuvintele din textul nostru au fost rostite când el a auzit că această calamitate era din intenția Domnului și de aceea indica supunere înainte de dezastru, mai degrabă decât după aceea. Astfel aceste cuvinte reprezintă umilință din partea lui Eli.

Eli fusese judecător în Israel timp de mulți ani; și potrivit relatării, el fost în totul exemplar — drept, în toate afacerile lui. Dar fiii săi erau numiți “fiii lui Belial” — erau răi în diferite privințe. Deși, prin urmare, influența lui Eli era în folosul națiunii lui Israel, aici a fost o influență contrară care a crescut sub protecția lui, sub aprobarea lui. Dacă acești răufăcători ar fi fost alții decât propria sa familie, fără îndoială Eli ar fi procedat cu ei conform autorității sale de judecător. Avem aici o ilustrație a unui om care, deși evlavios, a fost slab în calitate de cap al familiei. Fiind cap al casei, el trebuia să-și educe copiii pe calea pe care să meargă. Trebuia să-i educe în dreptate; altfel să fi încetat să fie membri ai casei sale, și să-i fi adus sub oarecare constrângere, pe care el, ca legiuitor, trebuia să o impună.

Defectul caracterului lui Eli

Din această istorie putem scoate o lecție cu privire la ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi și de la familiile noastre. Dacă un copil ar fi băgăcios, ar fura, ar fi imoral sau altfel o persoană dăunătoare, părintele creștin n-ar trebui să permită ca aceste lucruri să continue. El este obligat să pună capăt într-un oarecare fel acelei chestiuni. Dacă însă un copil are o gândire diferită de a noastră în privința a ceea ce înseamnă reverența față de Dumnezeu, nu trebuie să socotim că el trebuie constrâns.

Trebuie să ne amintim că acest mesaj i-a venit lui Eli prin băiatul Samuel. Samuel auzise, așa cum se întâmpla cu un profet în acele zile, vocea Domnului chemându-l și vorbindu-i. Gândind că era vocea lui Eli, s-a dus la el și l-a întrebat: Ce dorești? Și Eli i-a răspuns că nu-l chemase și l-a îndrumat să se culce iarăși. Aceasta s-a repetat de trei ori și Eli a înțeles că Domnul îl chemase pe copil. De aceea i-a spus lui Samuel din nou să se culce, dar dacă chemarea se va repeta, el să răspundă: “Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă”, arătând dispoziția lui de a-I servi. Samuel a făcut așa cum a fost îndrumat, și Domnul i-a spus că din cauza neglijenței lui Eli în privința faptelor familiei sale, vor fi îndepărtați de la preoție.

Supunerea frumoasă a lui Eli

Este un lucru demn de remarcat că Eli n-a arătat nici un resentiment împotriva instrumentului pe care l-a folosit Domnul! Eli l-a primit pe Samuel în familia sa când copilul a fost consacrat de părinții lui. Acum, aflând că după cât se pare Dumnezeu trecea peste el și comunica cu el prin copil, împrejurarea aceasta ar fi dat suficientă cauză pentru un spirit mândru să se ridice cu resentimente. Dar comportamentul lui Eli a dovedit că inima sa era sensibilă. El a răspuns când Samuel i-a explicat ce-i spusese Domnul: “Domnul este acesta, să facă ce este bun în ochii Săi”. Este judecata Domnului. În mod sigur este dreaptă! în mod sigur este bună! Să facă Domnul ceea ce vede că este bine, chiar dacă înseamnă dezastru pentru familia mea, chiar dacă înseamnă îndepărtarea familiei mele de la preoție.

Această îndepărtare de la preoție însemna ca fiii lui Eli să moară, căci ei erau preoți în linia succesorală obișnuită a preoției aaronice. Acesta este un exemplu foarte frumos al supunerii absolute. Dacă Eli a fost slab în unele privințe, el a fost tare în altele, după cum este arătat în umilința și supunerea sa. Cei care sunt blânzi și se lasă învățați, adesea găsesc o mare greutate în a fi destul de hotărâți în relația cu alții care sunt în mod cuvenit sub controlul lor. Trăsătura de caracter care lucrează spre a-i face blânzi și supuși față de Domnul, i-ar face să fie buni și îngăduitori și față de alții. Dar este bine să fii în stare să îndeplinești cu fermitate voința Domnului în privința altora, și în același timp să fii blând și supus în privința Domnului, a aranjamentelor și providențelor Sale.

Lecții pentru creștini

În calitate de creștini, noi putem învăța lecții valoroase din acest incident. Să ne asigurăm în privința dispoziției noastre de a primi Adevărul în oricare mod ar fi Dumnezeu binevoitor să-l trimită, fie din gura unui copilaș, fie dacă ar fi adus prin oameni neînvățați, ca sf. Petru și sf. Ioan.

Poate că a fost greu pentru preoții din zilele apostolilor să-i asculte pe acei oameni neînvățați vorbind cu putere Mesajul de la Dumnezeu, și au zis: Desigur că Dumnezeu nu ar vorbi prin astfel de buze bâlbâite! Sigur că Dumnezeu nu ne-ar lăsa la o parte — pe noi care am petrecut ani în studiu și care suntem recunoscuți ca preoți ai rânduielii divine! Fiind în această atitudine greșită a inimii și minții, ei au respins nu numai pe acei oameni umiliți cu Mesajul lor, dar și pe Domnul însuși.

Acesta este și spiritul lumii. Oricine este credincios vorbind Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, va primi tot mai puțină atenție din partea înțelepților lumești. Un număr tot mai mare de oameni se gândesc la lucrările creației ca fiind îndeplinite prin procesele evoluției. Tot mai mult ei cred că Biblia nu este Cuvântul lui Dumnezeu; ci că apostolii au fost doar oameni amăgiți, oameni înșelați; că însuși Isus n-a știut ce face. Ei cred că El a fost un om bun, că fără îndoială Dumnezeu a fost cu El, datorită binelui care se revărsa din învățătura Sa. Și totuși ei gândesc că pot aduce o înțelepciune mai bună — acești mari învățători cărora le-ar plăcea să facă o nouă Biblie după inima lor!

În zilele noastre, cei înțelepți în felul lumii privesc dintr-un punct de vedere greșit. Ei privesc în direcție greșită, nu caută să vadă Noua Dispensație care vine acum. Ei nu vor recunoaște ce are loc acum până când lumina soarelui Adevărului va începe să se reverse peste lume. Atunci, întorcându-se, vor vedea adevăratul Soare al Dreptății și vor începe să înțeleagă întreaga situație. Suntem bucuroși că se vor întoarce și vor privi lucrurile dintr-un punct de vedere diferit. Dar toți cei care sunt adevărați copii ai lui Dumnezeu sunt gata să primească Mesajul lui Dumnezeu din orice sursă ar ajunge la ei.

Un gând deosebit de important din textul nostru este că Eli s-a supus nenorocirii. Aceasta a fost o stare bună a inimii pentru el. Astfel, fără să lupte împotriva voinței divine, ci cu blândețe aplecându-se în fața ei, el a arătat că necazul lui a fost numai acela al slăbiciunii cărnii. Aflăm că acum există o stare similară. Este datoria poporului Domnului de astăzi să recunoască faptul că ordinea actuală a sistemelor bisericii nominale trece, și va fi răsturnată repede în marele timp de strâmtorare. Acest mesaj cauzează destul de natural resentimente în inimile multora. Ei s-au lăudat cu marea lor putere financiară, cu tăria lor etc. Și menționarea căderii lor din acestea în mod natural le va trezi împotrivirea. Noi nu trebuie să fim surprinși deci, că mânia lor se ridică împotriva noastră când le spunem despre timpul de strâmtorare care se află înaintea noastră.

Loial în inimă, dar slab

Pentru Eli, acest mesaj că familia sa va fi îndepărtată de la preoție a fost o lovitură puternică. Și la fel Mesajul nostru despre Preoția împărătească nu este un mesaj plăcut pentru creștinătatea nominală. Dar unii din poporul Domnului care sunt printre ei astăzi nu simpatizează cu mersul afacerilor. Aceștia sunt cei care vor spune: “Domnul este acesta, să facă ce este bun în ochii Săi!”

Aceasta va fi atitudinea Marii Mulțimi. Ei sunt slabi în a sta pe poziție pentru Domnul, dar totuși supuși în timpul de strâmtorare, și loiali cauzei Domnului și intereselor afiliate acesteia.

Samuel ar părea să reprezinte mai clar clasa Turmei Mici, iar Eli clasa Marii Mulțimi — aceasta din urmă fiind slabă în unele privințe, dar loială din inimă Domnului. Dar noi trebuie să căutăm să copiem tipul lui Samuel — atât de deplin suntem în dezarmonie cu nedreptatea și cu păcatul, și atât de deplin în armonie cu dreptatea. Noi suntem gata să vestim Mesajul lui Dumnezeu, care trebuie în mod necesar să fie unul foarte neplăcut. După cum este neplăcut pentru noi să vestim dezastrul ce se apropie, care va implica biserica precum și statul, tot așa și pentru Samuel trebuie să fi fost o datorie foarte neplăcută să meargă la cel mai bun prieten al său, binefăcătorul său, să-i aducă de la Domnul un mesaj de dezastru pentru el și pentru familia lui.

Am face bine să vorbim compătimitor despre aceste lucruri, mai degrabă decât cu răceală, mai degrabă decât cu bucurie. Noi compătimim cu ei, atât în starea de lucruri din prezent, cât și în ceea ce privește lucrurile pe care le recunoaștem că vin peste ei. Tot mai mult primim vești de la slujitori, spunându-ne că ei observă că puterea lui Dumnezeu se depărtează de la congregațiile lor, și că peste tot sunt dovezi că au greșit din punct de vedere doctrinar, și că tendința gene­rală a timpului prezent este spre neliniște socială și revoltă.

 

“O! învață-mă, Doamne, arta

Cu înțelepciune să-ndepărt

Erorile ce inima înșală,

Și Adevărul clar să-l dovedesc.

 

O! înarmează-mă, Blândule Miel,

Cu mintea care în Tine a fost;

Și zelul meu fierbinte să-l unesc

Cu har și caritate.”