ADEVĂRATUL PĂSTOR ŞI OILE SALE

„După ce le-a scos afară pe toate, merge înaintea lor, şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.” Ioan 10:4.

R 4732 W. T. 15 decembrie 1910 (pag. 398-399)

Înţelegem că staulul oilor a fost aranjamentul Legământului Legii sub care a fost pus Israel la Sinai, că ei au fost bucuroşi să fie astfel în staul sau în grija specială a Domnului, iar Moise a făcut tot ceea ce a putut pentru ei, ca un fel de păstor, însă nu a putut să-i elibereze de Legea de care aveau nevoie. După aceea au venit alţii care au pretins că sunt păstori. Domnul spune că toţi aceşti păstori falşi care au venit înaintea Lui au fost hoţi şi tâlhari. Ei nu au intrat prin uşă. Ei au încercat să profite de oi, fiind astfel egoişti. Cel care este Păstor Bun este gata să-Şi dea viaţa pentru oi. A fost nevoie ca Adevăratul Păstor să creeze condiţiile şi relaţia astfel exprimată. „După ce le scoate afară pe toate, merge înaintea lor.” Oile au avut nevoie să fie conduse afară la păşuni verzi. Staulul este un loc pentru odihnă şi protecţie, dar nu pentru hrănire.

Aşa este şi cu privire la Lege. Apostolul spune că evreii erau închişi sub Lege. Nu a existat nicio cale de scăpare până la sosirea timpului cuvenit. Exista doar o singură uşă care nu a fost deschisă, şi pe care niciunul dintre aceşti presupuşi conducători nu a putut-o deschide. Această uşă a fost Uşa Răscumpărării. Domnul nostru a putut deschide această uşă prin depunerea vieţii Sale pentru oi.

După ce a făcut satisfacţie pentru păcatele poporului Său, Domnul nostru a câştigat dreptul de a fi Păstorul sau Conducătorul lor. Când îi scoate afară, le arată calea pe care trebuie să meargă. El nu este numai Conducătrorul, ci şi Păstorul care îi păzeşte şi se îngrijeşte de ei. Astfel îi conduce prin păşuni verzi şi în final îi va duce în staulul ceresc. Isus a devenit uşa de ieşire din staulul evreiesc, şi nu există o altă ieşire din acel staul. Orice evreu care a ieşit, a ieşit prin Cristos. Cei care nu au ieşit prin Cristos, sunt încă închişi sub Lege – şi rămân acolo până la domnia Mijlocitoare. Alţii ar putea să folosească oferta ieşirii prin Cristos acum, ca să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. El este Păstorul cel Bun. Oile nu vor urma un străin, deoarece ele nu cunosc vocea străinilor. Acesta este un indiciu că în vocea Adevăratului Păstor există ceva ce sună corect. Iar oile nu-l vor urma pe un altul care are o voce diferită — un sunet sau mesaj diferit.

Acum este timpul Secerişului. Vocile păstorilor falşi, care le-au dezorientat temporar pe unele dintre oi, îşi pierd influenţa. Din ce în ce mai mulţi ascultă Vocea Adevăratului Păstor, voce care este diferită de oricare altă voce şi de neconfundat. În sunetul ei acordul Dreptăţii se contopeşte cu acordul Dragostei, Înţelepciunii şi Puterii. Toate celelalte teorii şi doctrine nu au o putere sau un sunet atât de armonios ca şi cel al mesajului glorios al „veştilor bune” pe care Tatăl ni le-a trimis prin Fiul Său. Vocea Adevăratului Păstor împlineşte dorinţele oilor cum nimic altceva nu o poate face.

„Trimite a Ta lumină şi al Tău adevăr,

O Doamne;

Pentru ca acestea să ne fie îndrumători,

Să ne conducă spre muntele Tău cel sfânt

Unde pe Tine te vom preamări curând.”

A fost sugerată întrebarea: În ce mod am putea aplica afirmaţia Domnului nostru către neamuri, „Oile Mele ascultă glasul Meu, şi ele vin după Mine?” Răspunsul nostru este că Domnul avea oi printre neamuri; adică, aceia care căutau să-L servească. Dar pe timpul acela nu primise pe nimeni dintre neamuri – zidul despărţitor de la mijloc încă era în picioare. Însă după aceea au avut ocazia să audă vocea Lui şi să-L urmeze, zidul despărţitor de la mijloc fiind dărâmat. Puţin mai târziu după rostirea acestor cuvinte de mai sus, El a spus: „Mai am şi alte oi … şi pe acelea trebuie să le aduc … şi va fi o singură turmă şi un singur Păstor”. În timp ce acestea s-ar putea aplica oilor din Veacul viitor, nu ar fi greşit a le aplica celor care acum sunt acceptaţi dintre neamuri. În veacul viitor El va primi pe unii din casa naturală a lui Israel şi pe unii dintre neamuri. În prezent El îi primeşte pe unii din casa naturală şi pe unii dintre neamuri. În veacul viitor va fi numai un staul şi un Păstor; şi toate oile vor fi aduse în armonie deplină cu Dumnezeu.

Pentru a finaliza gândul referitor la Apocalipsa 7, şi privind numărul poporului Domnului din „turma mică” de 144.000, această ofertă fiind făcută iniţial celor 12 seminţii ale Israelului natural, altora le-a fost permis să ia locurile celor care au fost primii chemaţi sau primii recunoscuţi ca oi dar care s-au dovedit nevrednici.

Când Cristos a spus: „Toţi cei care au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari”, înţelegem că aceia la care S-a referit Domnul nostru au fost cei care au încercat în mod fraudulos să se impună poporului evreu drept conducătorii lor. Aceştia sunt menţionaţi de Gamaliel în cuvântarea sa către Sinedrin, când le spunea: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine la voi înşivă, ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora. Căci nu de mult s-a ridicat Teuda, care zice că el este cineva şi la care s-au alipit aproape patru sute de barbaţi. El a fost omorât şi toţi cei care îl ascultaseră au fost risipiţi şi nimiciţi. ... Şi acum, eu vă spun: Depărtaţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace. Dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va distruge”. Faptele Apostolilor 5:35-38.