TOVARĂŞI DE JUG CU CRISTOS

„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine; . . . Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” Matei 11:29, 30.

W. T. 15 aprilie 1916 (pag. 117-118)

Aici Domnul nostru li se adresa evreilor. El nu le propovăduia neamurilor, fiindcă timpul de favoare pentru neamuri nu venise încă. El a spus că n-a fost trimis „decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. Israeliţii erau sub jugul Romei, dar nu credem că acesta era jugul la care S-a referit Domnul nostru. Ei erau sub un jug religios, jugul legii.

Un jug înseamnă servitute. Unul care poartă un jug este serv. De exemplu, boii se înjugă, nu pentru a purta jugul, ci pentru a putea duce poverile care se vor pune pe ei. De aceea jugul devine simbolul serviciului, purtării de poveri. Tot aşa a fost şi în cazul israeliţilor; trebuia ca ei să poarte toate obligaţiile Legământului Legii. Ei se învoiseră să devină servii lui Dumnezeu sub condiţiile acestui Legământ al Legii. Dar ei au constatat că sunt aşa de neechilibraţi şi de slabi ca rezultat al păcatului, încât n-au putut purta poverile Legii. Nici un evreu n-a putut duce acea povară a Legământului Legii. „Nu este nici un om drept, nici unul măcar” — nici unul n-a putut îndeplini obligaţiile legii perfecte a lui Dumnezeu.

Domnul nostru n-a venit să pună capăt Legii. Dimpotrivă, El a venit s-o înalţe şi s-o facă vrednică de cinste. El a arătat că cerinţele ei nu erau nici neraţionale nici nedrepte, deşi datorită imperfecţiunilor nimeni nu fusese în stare s-o ţină. Domnul nostru ţinând perfect legea a dovedit că ea nu era în afara posibilităţii de ascultare a unei fiinţe umane perfecte, ci era măsura deplină a capacităţii unui om perfect. Legea nu s-a dovedit a fi o povară prea greu de purtat pentru El; El a fost în stare să-i satisfacă fiecare cerinţă, şi le-a satisfăcut.

Acum însă El îi invita pe ucenici să vină sub un jug diferit — un jug al servituţii împreună cu El. El avea un mesaj nou — Evanghelia, mesajul „veştilor bune”. Acesta vorbea despre eliberarea de sub obligaţiile Legământului Legii pe care ei nu l-au putut purta, dar care a fost menit a fi un „pedagog” care să-i conducă „spre Cristos”. El le-a spus cum ar putea avea ei parte în acest aranjament nou şi minunat care tocmai se deschidea, al cărui Cap urma să fie chiar El. Aranjamentul era cu totul al Tatălui, dar Fiul urma să fie reprezentantul Său special. Ucenicii Săi puteau avea o parte prin aceea că deveneau morţi faţă de Legământul Legii, prin credinţa în Isus, Mesia al lor, şi prin unirea cu El. Astfel ei vor fi acceptabili pentru Dumnezeu prin El, vor fi concepuţi de Spiritul Sfânt şi vor deveni fii ai lui Dumnezeu.

NOUA CREAŢIE ÎMPLINEŞTE LEGEA

În acest fel ei vor fi asociaţii lui Mesia în ţinerea Legii dreptăţii; căci va fi posibil ca ei să ţină Legea lui Dumnezeu sub acest nou fel de jug şi în aceste condiţii noi. Jugul cel nou nu va fi peste creaţia veche; creaţia veche a demonstrat deja că n-a putut ţine cerinţele Legii. Dar trebuia ca în aranjamentul divin ei să moară pentru a deveni Creaţii Noi, morţi nu numai faţă de Legământul Legii, ci şi faţă de toate interesele, speranţele şi perspectivele pământeşti. Apostolul vorbind despre aceştia spune că dreptatea Legii se împlineşte în noi care umblăm nu după trup, ci după spirit. Romani 8:4.

Noi nu numai că împlinim cerinţele legii, ci facem mai mult. Ne dăm viaţa pentru fraţi. Aceasta este mai mult decât ar putea cere Legea. Însă Creaţia Nouă este cea care face aceasta. Creaţia veche este moartă din punctul lui Dumnezeu de vedere. Creaţia Nouă trebuie să lucreze în corpul vechi ale cărui imperfecţiuni sunt acoperite cu haina dreptăţii lui Cristos. De aceea, din punct de vedere divin Noua Creaţie împlineşte dreptatea Legii, căci ea rămâne credincioasă Domnului şi are acordată continuu curăţarea imperfecţiunilor corpului cu meritul sângelui lui Cristos.

JUGUL GREU AL LEGII ASUPRA LUI ISRAEL

Învăţătorul a adus în atenţia evreilor această ilustraţie a jugului cu un scop. Ei ştiau ceva despre poverile Legii sub care ei ca popor gemeau de mult. Ei învăţaseră că nu erau în stare să câştige viaţa veşnică ce este promisă pe condiţia ascultării perfecte de cerinţele ei. Încercaseră să ţină legea timp de 1600 de ani şi eşuaseră. Ei şi-au amintit că Dumnezeu le promisese pe Mesia şi ştiau că într-un fel sau altul El va introduce un nou aranjament; dar nu ştiau cum şi când. Prin Profeţi Dumnezeu prezisese că le va îndepărta inima de piatră şi le va da o inimă de carne. Astfel cei credincioşi au vegheat, au aşteptat şi L-au dorit pe acest Mesia şi tot ce fusese promis prin El. Evreii evlavioşi mai aşteaptă încă împlinirea acestor făgăduinţe.

Dar când a venit Isus, El a început o lucrare neînţeleasă clar înainte. El n-a introdus atunci Noul Legământ care fusese promis prin profeţi (Ier. 31:31-34; 32:38-41; Ez. 11:19; 36:25-30). El nu le-a îndepărtat atunci inimile de piatră ca să le dea inimi de carne. Aceasta urma să fie o lucrare viitoare; lucrarea Împărăţiei, când va fi stabilită în mare putere şi glorie peste tot pământul.

ÎNCEPUTUL CREAŢIEI NOI

Dar acum, înainte de toate acestea, Mesia venise pentru un scop diferit; să facă o lucrare pregătitoare. El ((235)) instituia ceva nou; El începea o Creaţie Nouă şi invita pe toţi aceia dintre evrei care erau într-o atitudine potrivită a inimii ca să I se alăture — nu să aştepte după Noul Legământ din viitor, ci să aibă parte cu El în această lucrare de a deveni fii ai lui Dumnezeu. „Luaţi jugul împreună cu Mine”, a spus Isus. Şi mesajul a fost apreciat de către aceia care încercau cu sinceritate să ţină Legea. „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă” (Mat. 11:28). Aici era o propunere nouă. Ea trebuie să li se fi părut foarte ciudată, chiar dacă au înţeles pe deplin figura de stil pe care El a folosit-o.

Chiar dacă noi ca şi neamuri n-am fost niciodată sub jugul Legii evreieşti, totuşi noi am avut într-un alt mod o povară mare pe care n-am fost în stare s-o ducem — povara păcatului şi morţii. Adam a venit întâi sub această povară care a adus aşa de mare blestem asupra lumii. Noi cu toţii am purtat şi am simţit greutatea păcatului şi a tuturor relelor care-l însoţesc. Astfel cuvintele de speranţă şi mângâiere ale Învăţătorului au adus bucurie şi împrospătare şi pentru inimile noastre, şi noi am găsit această odihnă care ne-a fost oferită — odihna în El, adevăratul nostru Tovarăş de Jug.

Toţi care sunt împovăraţi, care apreciază natura şi amărăciunea păcatului, care-l cunosc, se tem de el şi se străduiesc împotriva lui — toţi aceştia sunt invitaţi să vină la Învăţătorul. Ei sunt invitaţi să ia jugul Lui asupra lor şi să înveţe de la El. Ei sunt asiguraţi că jugul Lui este uşor. Este uşor în sensul că se poate purta şi nu produce răni.

JUGUL PERFECT, CARE SE POATE AJUSTA

Am văzut boi înjugaţi. Am văzut jugul mare de lemn pe gâtul lor doborât prin apăsarea grea a pielii şi muşchilor. Un jug care nu i se potriveşte unui animal îl va irita şi-i va produce agitaţie; pe când un jug ajustat cum se cuvine va fi confortabil şi va face povara mult mai uşor de tras. Domnul nostru spune că El are un jug uşor, confortabil şi plăcut. Jugul Lui este, ca să zicem aşa, un jug elastic. El satisface condiţiile diferite ale diferitelor persoane care-l poartă. Este mare pentru cei mari, mic pentru cei mici, mijlociu pentru cei mijlocii. Este un jug la care cei mai mari, cei mai înalţi şi cei mai talentaţi se pot înjuga cu Domnul — şi cei mai neînsemnaţi de asemenea. Domnul poate duce pentru noi tot ceea ce noi nu putem duce. Nu există nici un jug ca şi acesta care să permită cuiva să ducă poveri. Este adevărat, se cere perfecţiune pentru a purta acest jug, iar noi suntem fiinţe slabe şi imperfecte; dar dacă noi avem numai o zecime perfecţiune şi nouă zecimi imperfecţiune, Domnul nostru va duce pentru noi cele nouă zecimi care ne lipsesc. Dacă noi avem jumătate imperfecţiune, el va duce acea jumătate. Astfel există prevederi şi pentru cei mai slabi, iar cei mai tari primesc ce le lipseşte. Iată marea ocazie a Vârstei Evanghelice.

Domnul nostru Isus i-a dat apostolului Pavel asigurarea, „Puterea Mea în slăbiciune se desăvârşeşte” (2 Cor. 12:9). Toate lucrurile vor lucra împreună spre binele nostru pentru că noi Îl iubim, pentru că noi am luat jugul Lui, am devenit tovarăşi de jug cu El. Noi ne bucurăm în privilegiul de a suferi împreună cu El. Carnea se poate că suferă, dar spiritul se bucură. Noi nu vom fi încercaţi peste puterile noastre. Sarcina Lui este uşoară. Sub aranjamentul Lui nu i se cere nimănui să facă mai mult decât poate face. Dacă avem spiritul corect, vom fi bucuroşi să facem tot ce putem. Unul care nu este dispus să facă tot ce-i stă în putere, nu va fi socotit credincios de către Domnul. Sarcina Învăţătorului este uşoară dacă ea este acceptată în sinceritate şi adevăr, şi numai aceia care aşa o primesc pot deveni tovarăşi de jug cu El.