Vol. 5 Ianuarie-Februarie 1998 Nr. 2

EXPERIENȚELE TIPICE ALE LUI ILIE ȘI ALE LUI ELISEI

Ce a raportat un stenograf de la una din adunările fratelui Russell

W. T. 1 februarie 1916 (pag. 38-40)

Înainte de a lăsa pe iubiții prieteni de aici și a merge în alt oraș, unii dintre voi veți dori să spuneți, „Frate Russell, poate nu ne vom mai vedea o vreme destul de lungă; și am dori să ne spui ceva despre speranțele Bisericii în privința viitorului apropiat. Crezi că Biserica va fi schimbată foarte curând?” Noi răspundem: nu știm. Admitem că sunt multe lucruri pe care nu le știm. Dacă știam totul despre Cartea Apocalipsei, am fi scos Volumul șapte foarte curând. Sunt câteva lucruri despre care nu suntem prea siguri. Nu vrem să mergem pe ghicite. Am putea face presupuneri despre unele lucruri, dar nu ne permitem să presupunem. „Dacă vorbește cineva, să vorbească așa ca și cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu.” 1 Petru 4:11.

„Dar, frate Russell, care este gândul tău în legătură cu timpul schimbării noastre? N-ai fost dezamăgit că ea n-a venit când am sperat că va veni?” veți întreba. Nu, răspundem noi, n-am fost dezamăgiți. Cu doi ani înainte de timpul acela noi am arătat în Turnul de Veghere că nu ne gândeam că schimbarea va veni în octombrie 1914. Dar, fraților, aceia dintre noi care suntem în atitudine corectă față de Dumnezeu nu suntem dezamăgiți de nici unul dintre aranjamentele Sale. Noi nu dorim să se facă voia noastră; deci când în octombrie 1914 am aflat că aveam așteptări greșite, am fost bucuroși că Domnul nu Și-a schimbat planul ca să ne convină nouă. Noi n-am vrut ca El să facă astfel. Noi dorim numai să fim în stare să-I înțelegem planurile și scopurile.

„Ce gândești despre lucrurile de acum?” veți întreba voi. „Ce ai crede că sunt indiciile prezente?” La aceasta noi spunem: Am menționat deja în Turnul de Veghere și în discursuri ținute pentru prieteni care este gândul nostru în privința tipului Ilie și Elisei la încheierea cursului pământesc al profetului Ilie. Aici ne vom referi iarăși la el pe scurt, și poate vom mai spune ceva. Noi recunoaștem că Biserica lui Dumnezeu este antitipul lui Ilie pentru că ea este, împreună cu marele ei Cap, Cristosul lui Dumnezeu. Cristosul lui Dumnezeu în trup este antitipul Profetului Ilie. Experiențele din timpul carierei lui ca profet al lui Dumnezeu au simbolizat experiențele clasei Cristosului în timpul celor mai bine de 1800 de ani ai cursului lor pământesc. Experiențele lui finale ar fi, după cum înțelegem noi că învață Scripturile, o paralelă la experiențele finale ale ultimilor membri ai Corpului lui Cristos în trup.

TRECEREA ULTIMULUI PUNCT CRONOLOGIC, O PROBĂ

Ne amintim când Domnul l-a luat pe Ilie la cer, El a făcut să se întâmple anumite lucruri care vor fi o paralelă la trecerea ultimilor membri ai lui Cristos. Noi credem că aceasta este o deducție rezonabilă. Am văzut cum Domnul, în ziua în care Ilie urma să fie luat, l-a trimis în patru locuri succesive — Ghilgal, Betel, Ierihon și Iordan. În fiecare din aceste locuri Ilie a gândit în mod evident că Domnul îl va lua. Și astfel a fost și cu noi. În timpul Secerișului acestei Vârste Domnul, prin Cuvântul Său, părea că-Și trimite poporul în patru puncte diferite în timp — 1874, 1878, 1881 și 1914. La fiecare din aceste puncte în timp, sfinții veghetori care și-au dat seama că sfârșitul Vârstei era peste Biserică, s-au gândit că putea veni „schimbarea”. Ei au vegheat pentru ea. Când au ajuns la fiecare din aceste puncte, Domnul a spus, „Mergeți în alt loc”. În final am ajuns la ultimul din cele patru locuri — 1 octombrie 1914. Acesta este ultimul punct în timp pe care cronologia Bibliei ni-l indică în legătură cu experiențele Bisericii. Ne-a spus Domnul că vom fi luați atunci? Nu. Ce a spus El? Cuvântul Său și împlinirea profeției părea să arate negreșit că această dată marca sfârșitul Timpurilor Neamurilor. Noi am dedus din aceasta că „schimbarea” Bisericii va veni la acea dată sau înainte de acea dată. Dar Dumnezeu nu ne-a spus că va fi așa. El ne-a permis să facem această deducție; și noi credem că ea s-a dovedit a fi un test necesar asupra sfinților dragi ai Domnului de pretutindeni.

CE AR PUTEA ÎNSEMNA LOVIREA APELOR

S-au sfârșit Timpurile Neamurilor la 1 octombrie 1914? Cu siguranță pare că s-au sfârșit. Marile națiuni ale lumii au început să se desfacă în bucăți sub teribilul proces de clătinare care a început atunci. Clătinarea continuă încă, zi de zi, săptămână de săptămână, și va continua până când nimicirea va fi completă. Vedem noi ceva definit, ca și când ar trebui să ne sfârșim cursul pământesc? Nu vedem nimic clar până acum. Dacă cineva dintre voi descoperă ceva, dorim să ne spuneți.

Ce așteptăm? Așteptăm exact ceea ce arată ilustrația. În ultimul timp ne-am gândit considerabil la ceea ce s-a întâmplat când Ilie și Elisei au ajuns la Iordan. Ei s-au oprit acolo și au stat discutând. Ceva trebuia făcut înainte de a putea merge mai departe. Tot așa, poporul Domnului stă de un timp, de când am ajuns la 1 octombrie 1914. Apoi Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit apele Iordanului. Apele s-au despărțit la dreapta și la stânga, iar profeții au trecut cu încălțămintea uscată. După ce au trecut, au mers mai departe discutând împreună. Ei n-au mai primit alte instrucțiuni de la Domnul. Doar și-au continuat călătoria. Deodată a apărut carul de foc și i-a separat, iar Ilie a fost luat în car printr-un vârtej de vânt.

CARUL DE FOC VA FACE SEPARAREA

Ce înseamnă aceasta în antitip? Noi credem că înseamnă o despărțire între Turma mică și Turma mare. ((310)) Totuși, noi trebuie să fim atenți să nu judecăm în privința celor care vor fi din turma mare. Unii ne spun: „Ce crezi despre un anumit frate?” Noi nu trebuie să ne judecăm unul pe altul. Nu este pentru noi să spunem că unul aparține de clasa Turmei Mari. Noi trebuie să-i considerăm pe toți prietenii ca un popor. Numai Domnul știe care sunt ai Lui, cu totul credincioși, și El lasă problema să se manifeste la sfârșitul cursului pământesc al Turmei Mici. Domnul Însuși va face separarea.

UN CUVÂNT DE PREVENIRE

Chiar aici vă vom da o mică ilustrație a marii greșeli care se poate face în legătură cu aceasta. Într-o călătorie eram în mașină cu un frate peregrin și cu un alt frate care locuia în apropiere, îmbrăcat simplu. Fratele peregrin a remarcat: „Acesta este fratele cutare și nu cred că este foarte interesat”. El a sugerat că gândea că fratele era unul din clasa Turmei mari. L-am întrebat de ce gândea așa. El a răspuns: „Nu știu; dar el nu pare să ia parte foarte activă la serviciu și nici nu frecventează adunările”. Acum vă vom spune faptele în legătură cu fratele acela. Omul despre care fratele peregrin gândea că era probabil un membru al clasei Turmei mari era unul care dăduse în jur de douăzeci de mii de dolari pentru lucrarea Domnului, iar el trăia în condiții foarte umile și purta haine foarte simple din cauza sacrificiului său în interesul cauzei lui Cristos. Fratele peregrin nu știa nimic despre aceasta și nu-l interesa în mod deosebit problema. Astfel vedeți cum oricare din noi ne putem înșela în privința altora. „Domnul îi știe pe cei care sunt ai Săi.”

Când va veni timpul Domnului pentru despărțirea clasei micii Sale Turme, El nu va face nici o greșeală. Turma mică va fi cea care va merge în car, și nu alții. De aceea, să ne păstrăm în iubirea lui Dumnezeu. Nu are importanță ce gândesc alții. Desigur, noi trebuie să iubim și să servim pe frați; dar chiar când vom face tot ce putem mai bine, unii dintre frați ne-ar putea înțelege greșit. Dar să încredințăm totul în mâinile Domnului. El se va îngriji de toată situația. Nu hotărâți în legătură cu nimeni; ci fiecare să vegheze asupra lui însuși și să vadă ca să-și țină inima în atitudine corectă față de Domnul și față de frați. Sf. Pavel spune, „Nu judecați nimic înainte de vreme” (1 Cor. 4:5). Totul se va manifesta curând. Vom vedea curând clasa Ilie luată în car; ceilalți nu vor fi luați. Atunci vom vedea separarea radicală. Atunci vom ști totul despre ea. Domnul se va ocupa de ea.

„CARUL”, „FOCUL” ȘI „VÂRTEJUL”

Acum în legătură cu însemnătatea focului și carului: Focul întotdeauna reprezintă nimicire, iar un car de foc ar părea să însemne unele experiențe foarte grele care vor separa clasa Ilie de clasa Elisei și vor aduce eliberarea clasei Ilie.

„Frate Russell, nu ți-e teamă că ne alarmezi?” ar putea întreba unii. Nu! Desigur. Noi cu toții dorim foarte mult să intrăm în carul Domnului. Este cel mai bun lucru din lume. „Dar înseamnă necaz!” Ei bine, noi dorim necaz, dacă acesta va fi carul care să ne ducă acasă. Noi îl așteptăm zi de zi. Când a venit carul lui Ilie, el fost dus într-un vârtej de vânt în cer, în atmosferă, în afara vederii pământești. Ce înseamnă vârtejul de vânt în ceea ce privește Biserica? „Înseamnă mai mult necaz?” veți întreba. Credem că da. Dragi prieteni, noi așteptăm carul și vârtejul acela. „Ce va fi acesta?” Ei bine, noi știm că Domnul ilustrează marele timp de anarhie care vine ca un mare vârtej de vânt. El spune, „Iată, nenorocirea merge din popor în popor și o mare furtună se ridică de la marginile pământului. Cei pe care-i va ucide Domnul, în ziua aceea vor fi de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliți, nici adunați, nici îngropați, ci vor fi un gunoi pe fața pământului”. Ier. 25:30-33; 30:23, 24.

După înțelegerea noastră, clasa Ilie vor fi printre primii care vor fi afectați de marea furtună a anarhiei. Noi credem că aceasta înseamnă că mulți din poporul Domnului — toți credincioșii din vremea aceea — vor fi luați din viața prezentă în ceva mișcare anarhistă. Noi nu vom vorbi despre aceste lucruri publicului; căci publicul n-ar fi interesat de ele. Învățătorul a spus: „Nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor”. Noi vorbim despre aceasta aici fiindcă gândim că toți de aici sunt adânc interesați și așteaptă să aibă parte de experiențele carului și vârtejului de vânt. Iată punctul, deci. Noi credem că experiențele noastre finale vor fi în timpul vreunui fel de revoltă anarhistă. De câtva timp ne-am întrebat cum anume va fi luată toată Biserica. Dacă „schimbarea” vine pentru fiecare prin moarte în felul obișnuit, ar părea minunat să vedem că toți consacrații din lume mor deodată. Și nici n-ar putea ei muri de bătrânețe; deoarece aceasta ar însemna că unii ar avea de trăit încă mulți ani.

TREI PUNCTE IMPORTANTE

Dar iată felul în care Domnul ilustrează problema: Întâi, va fi carul de foc. Noi nu știm ce va fi acesta; dar înțelegem că unele experiențe de foc vor produce o separare între cele două clase ale poporului Domnului. Apoi se va dezvolta vârtejul anarhiei. Poate acesta va consta în gloate care vor distruge viețile celor credincioși. Nu știm. Acum nu ne putem imagina exact ce va fi acesta. Nu vrem să ne gândim la ceva nechibzuit; studiem doar tipul sau ilustrația. Nu intenționăm să facem ceva să intrăm în necaz. A face astfel, ar fi la fel cum i-a sugerat diavolul lui Isus: „Aruncă-Te de pe acoperișul Templului”. Noi trebuie să fim cât putem de înțelepți, amabili, smeriți, blânzi și credincioși Domnului, și apoi mintea să ne fie desăvârșit de calmă și liniștită. Când va veni timpul Domnului pentru noi, totul va fi bine. Să ne odihnim în iubirea, înțelepciunea și grija Sa. Ce prevede El pentru copiii Săi va fi cel mai bun lucru pentru noi, iar noi vom fi bucuroși să-l primim.

„Aștepți carul de foc în orice moment de acum, sau crezi că este la o mică distanță în timp — poate câteva luni încă, sau poate un an sau mai mult?”, ar fi întrebarea. Cel puțin un an sau mai mult, este gândul meu. Încă ceva trebuie să mai vină, dragi prieteni. Încă nu vedem clar ce anume este; dar această chestiune, că Ilie și-a făcut ((311)) sul mantaua și a lovit apele Iordanului, pare să însemne ceva, și, de asemenea, trecerea râului. Această imagine nu este dată degeaba. „Ce înseamnă?”, veți întreba. O, noi știm că profețiile cele mai multe se înțeleg numai după ce se împlinesc! Am putea totuși avea o suspiciune. „Care ar fi?” Ceva cam așa: în limbajul simbolic al Bibliei, apa reprezintă Adevăr și de asemenea popoare. Ambele acestea sunt date în Scripturi ca fiind simbolizate prin apă (Apoc. 17:1; Ier. 51:12, 13; Apoc. 17:15; 22:1, 2; Ezec. 47:1-12; Efes. 5:26). Mai mult, Iordan înseamnă încercare, sau judecare. Ei bine, cine sau ce va fi judecat în antitip?

CE AR PUTEA ÎNSEMNA MANTAUA LUI ILIE

Răspuns: noi credem că popoarele pământului, publicul în general trebuie să fie judecat prin Adevăr. Popoarele sunt reprezentate prin ape. S-ar părea că în vreun fel oamenii trebuie să fie judecați și încercați; și că trebuie să se producă o împărțire a sentimentului public în legătură cu Adevărul. Apele trebuie să se separe de ape, oamenii de oameni, Adevărul fiind primit de unii și respins de alții. Ilie și-a făcut sul mantaua și a lovit apele; și ele s-au despărțit. Mantaua lui Ilie a fost indiciul exterior sau semnul puterii lui Dumnezeu cu el, și reprezintă puterea și binecuvântarea lui Dumnezeu cu Biserica. Mantaua era în mâna lui Ilie când a lovit apele cu ea. Astfel, s-ar părea că Biserica va folosi ce are în mână, puterea și autoritatea Adevărului, puterea lui Dumnezeu, în lovirea apelor — popoarelor.

„Crezi că aceasta n-a avut loc încă?”, ar putea fi o întrebare în mintea voastră. Noi credem că n-a avut loc deplin încă. „Nu crezi că Fotodrama Creației a avut o parte în aceasta?” Poate. „Va fi ceva mai mult?” Nu știm. MAI DEGRABĂ GÂNDIM CĂ ESTE CEVA MAI MULT. Nu declarăm hotărât acest lucru. Veghem ca să vedem în ce mod va exercita Dumnezeu o putere minunată care va cauza unele separări în privința Adevărului. Noi nu facem dăcât să gândim cu voce tare împreună cu voi. Căutăm unele separări foarte pronunțate în subiectul Adevărului, ceva care va duce în cele din urmă la o mare ură. Vă amintiți că Domnul nostru a prezentat în misunea Sa unele adevăruri care i-au făcut pe Cărturari și Farisei să-L urască. Ura lor a fost cea care a dus la arestarea și răstignirea Sa. Ura exista. Ei au spus, „Trebuie să-L omorâm”.

Noi nu vom face nimic nechibzuit; nu vom merge pe străzi să stârnim tulburare. Trebuie să exercităm spiritul unei minți sănătoase — blândețe, smerenie, răbdare, amabilitate frățească și iubire. Noi trebuie să fim „înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii” (Gal. 5:22, 23; Mat. 10:16). Nu trebuie să uităm nici una din aceste instrucțiuni. Dar când vedem că vine peste noi vreun necaz în timp ce facem ce este bine, când ascultăm de Domnul, atunci putem să-l luăm ca venind de la El. Dacă nu manifestăm spiritul Învățătorului, dacă vorbim mândru și lăudăros oamenilor, atunci vom avea de regretat că n-am urmat în urmele lui Isus.

Așa deci, vedeți ce căutăm noi. Dacă aceasta va avea loc în câteva luni sau în câțiva ani, nu putem fi siguri. Dar noi credem că vom vedea ceva ce va aduce o separare în sentimentele oamenilor înainte ca noi să intrăm în carul de foc. Și acum, dragi frați și surori, vă lăsăm cu aceste gânduri, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi toți.