CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 30 IUNIE
Dumnezeul păcii să vă sfințească El Însuși pe deplin. 1 Tesaloniceni 5:23
Există o anumită diferență între cuvintele sfințire și consacrare, deși uneori ele se folosesc unul în locul celuilalt. Cuvântul consacrare conține ideea de predare. Consacrarea este un pas definit, făcut într-un moment anumit. Este predarea voinței și a tot ce posedăm, lui Dumnezeu. Dacă cineva nu și-a predat Domnului voința, el însuși, în mod hotărât, n-a făcut o consacrare reală. Noi credem că pentru poporul declarat al Domnului nu există un pas care să fie mai necesar de a fi văzut mai clar decât acesta, și care să fie mai necesar de a fi explicat altora. Cuvântul sfințire conține în sine nu numai ideea acestei consacrări hotărâte și complete la început, ci cuprinde și întregul proces de transformare a caracterului și de pregătire pentru Împărăție. El progresează de-a lungul întregii căi creștine, până când caracterul este deplin dezvoltat și copt, și el trebuie menținut apoi până la sfârșitul căii. W. T. 1916-99 (R 5876:6) (Cântarea 142) V. D. M. 254:6