CÂNTĂRI ÎN NOAPTE 21 NOIEMBRIE

Deşteaptă-te, tu, care dormi, scoală-te dintre cei morţi şi Hristos va străluci peste tine. Efeseni 5:14.

Când „noua creatură" credincioasă, convertită, consacrată, concepută, adoarme şi este trezită — când ochii şi urechile înţelegerii sale sunt deschise spre a vedea adevăratele condiţii ale lumii şi a se vedea pe sine însuşi ca nouă creatură în Cristos — următoarea sa datorie este să „să se scoale". Scularea sa din morţi înseamnă activitatea minţii noi, a voinţei noi, în îndrumarea şi stăpânirea corpului său muritor. Aceasta implică efort, folosirea întregii energii a noii creaturi. A dormi, sau a sta întins după ce te-ai trezit nu cere efort; dar a te scula cere folosirea fiecărui muşchi. Scularea nu este un act instantaneu, ci un proces care cere o mişcare după alta, până este împlinit pe deplin; tot aşa este scularea noii creaturi din stările de moarte ale păcatului şi încălcării legilor dreptăţii şi adevărului şi curăţeniei; cere fiecare efort al ei şi este o muncă ce implică timp. Într-adevăr, toţi creştinii cu experienţă, care au urmat porunca apostolului de a se scula dintre morţi, au înţeles că se cer zile, luni, ani de efort energic pentru a se ridica deasupra, mai presus de înclinaţiile decăzute ale propriilor lor trupuri, de tendinţele comune oamenilor acestei lumi. El vede că, chiar după ce s-a ridicat pe deplin, astfel încât nu mai practică voit păcatul şi nici nu-l mai aprobă la nici un nivel, el tot trebuie să fie în gardă ca să nu fie prins în capcană de slăbiciunea propriului corp muritor; sau de ademenirile acestei lumi; sau de ispitele Adversarului; şi astfel să se poticnească iarăşi în vreunul din lucrurile păcatului şi ale morţii din care s-a ridicat prin harul Domnului. W. T. 1902-73 (R 2967:1) (Cântarea 20)