Pagina 68


„ECCE HOMO” - IATĂ OMUL!



Devreme în dimineața următoare Isus a fost dus la Pilat și a fost acuzat de trădare împotriva împăratului pentru că S-a pretins împărat. Acuzatorii Lui au fost evreii cei mai de seamă. Pilat și-a dat seama de răutatea acuzației, de cererea ca un nevinovat să moară. Aflând că Isus era din Galileea, el a căutat să scape de responsabilitate trimițându-L la împăratul Irod. Dar Irod n-a vrut să aibă nimic de-a face cu Isus. Auzise de minunile pe care le făcuse și se temea. După ce soldații lui Irod L-au batjocorit, Isus a fost trimis înapoi la Pilat. Acuzatorii au insistat că dacă Pilat Îl lăsa să plece, aceasta dovedea neloialitate față de împăratul roman.

Pilat a încercat să-L elibereze și pentru a satisface cererile lor zgomotoase a ordonat să-L biciuiască. Dar aceasta n-a satisfăcut gloata care striga: „Răstignește-L!” În cele din urmă Pilat scoțându-L în față a exclamat: „Ecce Homo!” - „Iată Omul!” Nu există un alt evreu asemenea Lui! Vreți să fie răstignit? Gloata a strigat încă mai îndârjit: „Răstignește-L!” Nimic nu este mai dureros decât eroarea religioasă.

Isus nu era idealul de împărat al mulțimii. Dacă ar fi fost aspru, vulgar, lăudăros, ar fi fost mai aproape de idealul unei persoane care putea scoate poporul lor de sub jugul roman și deveni cuceritor, ca Alexandru cel Mare. Lumea privește cu o măsură de reverență spre Isus, dar El este încă departe de a fi idealul pentru oameni. Nici urmașii lui Isus nu sunt idealuri pentru lume. Ei împreună cu Isus sunt socotiți ciudați. Cum a scris Sf. Ioan: „Cum a fost El, așa suntem și noi în această lume” - disprețuiți în privința idealurilor umane.

Omenirea nu-și dă seama că scopul lui Dumnezeu în Cristos și în urmașii Săi a fost să-i pregătească prin smerenie, blândețe, răbdare, îndelungă răbdare și iubire pentru lucrarea glorioasă a Împărăției lui Mesia care să binecuvânteze toată omenirea. Experiențele actuale sunt necesare, spune Biblia, pentru ca această Preoțime Împărătească să poată fi mai târziu compătimitoare cu omenirea. Evr. 2:10; 3:1; 5:8-10; 12:11.