MANA 16 IUNIE

Orice disciplinare, deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce, celor încercaţi prin ea, roada dătătoare de pace a dreptăţii. — Evr. 12:11

Sub astfel de disciplinări sufletul se coace pentru o supunere iubitoare, care spune liniştit: toate le pot face, toate le pot duce, prin Hristos care mă întăreşte. Treptat, după cum zgura vechii naturi se arde şi aurul devine din ce în ce mai evident, aceste suflete preţioase devin tot mai dragi Domnului lor iubitor. Atât de dragi îi sunt Lui, încât în toate necazurile lor El este aproape prin harul Său ca să-i susţină şi prin prezenţa Sa ca să-i înveselească şi cele mai adânci umbre ale întristării devin cele mai sfinţite locuri de odihnă ale memoriei, unde steaua zilei străluceşte cel mai tare. — Z. '96-44