BUCUROȘI ÎN STRÂMTORARE
„Ferice va fi de voi când, din cauza Mea, oamenii vă vor insulta, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și săltați de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii, care au fost înainte de voi.” Matei 5:11, 12.
R5544 W. T. 1 octombrie 1914 (pag. 291-294)
Aceste cuvinte ale Domnului nostru sunt adresate ucenicilor Săi nu numai apostolilor Săi, care au fost aleși să fie mesagerii Săi speciali, ci tuturor urmașilor Săi de-a lungul acestui Veac. Un ucenic este un elev unul care este învățat de altul. Toți cei care sunt ucenicii lui Isus trebuie să-și aplice mesajul textului nostru. „Ferice de voi” înseamnă că persecuția este o favoare de la Dumnezeu. Considerați ca o favoare de la Tatăl când oamenii vă vor insulta nu din cauza insultei, ci din cauză că vor spune aceste lucruri despre voi pe nedrept, din pricina lui Cristos.
Nimeni în mod normal n-ar alege să fie persecutat sau să fie vorbit de rău. Scripturile spun că un nume bun este de apreciat mai mult decât marile bogății. Dar dacă suferim pentru Cristos, putem ști că Domnul ne va răsplăti. În aranjamentul Domnului trebuie să fie un timp de „compensare” pentru tot ce suferim aici. Astfel noi adunăm comori în Cer. Toată suferința de acum adună pentru noi o mult mai mare greutate veșnică de slavă, dacă o purtăm pentru El.
Din acest punct de vedere ar trebui să dorim cu adevărat persecuția. Nu trebuie să ne străduim după ea, nici să ne străduim să o atragem asupra noastră inutil; dar dându-ne seama că dacă ne lipsește persecuția ne lipsește una din dovezile că suntem adevărați ucenici ai Domnului, ne bucurăm când în providența lui Dumnezeu avem parte de ea. Unii, este adevărat, ar putea fi insultați pentru că au făcut ceva rău sau neînțelept. N-ar fi nici o binecuvântare în astfel de experiență. Binecuvântarea vine când acuzația împotriva noastră este falsă și este pentru Adevăr.
„Toți cei care voiesc să trăiască în evlavie în Hristos Isus vor fi persecutați.” Prin urmare, trebuie să ne cercetăm viețile să vedem dacă avem această dovadă că trăim evlavios. Domnul este „Adevărata Lumină care venind în lume luminează pe orice om”. Noi suntem lumini mai mici. Lăsând luminile noastre să strălucească cu credincioșie, vom atrage asupra noastră persecuție. Să nu ne imaginăm că scăparea de persecuție în cazul nostru este rezultatul unei înțelepciuni superioare sau al tactului din partea noastră. „Toți cei care voiesc să trăiască evlavios vor fi persecutați” este promisiunea, asigurarea Scripturii. Nu trebuie să căutăm s-o atragem, dar trebuie să dorim această dovadă a credincioșiei noastre și trebuie să dorim să fim unul dintre cei „fericiți”, despre care vorbește Învățătorul în textul nostru. Atunci să ne întrebăm: Sunt eu persecutat pentru Cristos? Ar trebui să ne examinăm inimile în rugăciune ca să vedem dacă suntem deplin loiali lui Dumnezeu, să vedem dacă lăsăm lumina noastră să strălucească în mod cuvenit. Dacă ne lipsește această dovadă a relației de fiu, ar trebui să ne întrebăm: Care este motivul?
Persecuția, un rezultat sigur al credincioșiei
O soră i-a spus odată editorului: „Eu nu sunt persecutată, nu am împotriviri. Se pare că totul îmi merge bine”. Ea părea tulburată. I-am cerut surorii să-și studieze inima să vadă dacă era cât putea de credincioasă sau nu. La răspunsul ei am spus: „Poate că primești persecuțiile cu atâta demnitate încât ești fericită în ele”. Sora a răspuns că ar fi fericită dacă ar gândi că acesta ar fi cazul. Apoi i-am spus că singura altă explicație la care ne puteam gândi era că Domnul îi permitea timp să câștige putere ca să poată suporta ceea ce va veni peste ea mai târziu. I-am spus să se roage pentru aceasta. După un an sau doi am văzut-o ((816)) iarăși pe sora. Ne-am amintit împrejurarea și am întrebat-o dacă avea vreo persecuție. Ea a răspuns: „O, da, am avut multă persecuție, dar sunt fericită și mă bucur în ea!”
Este imposibil să ne bucurăm în persecuție până când nu obținem vederea corectă asupra subiectului. Noi nu putem face aceasta de la noi, și de aceea avem nevoie să ducem problema înaintea Domnului și să discutăm cu El. După ce am „discutat puțin cu Isus”, credința noastră se prinde de El. Apostolul Pavel ne spune că trebuie să fim nespus de bucuroși și de veseli în persecuție și suferință pentru Cristos. Apostolul Petru de asemenea declară: „Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi, fiindcă Duhul slavei și al lui Dumnezeu Se odihnește peste voi. Nimeni din voi să nu sufere ca ... răufăcător, sau ca unul care se amestecă în treburile altuia. Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creștin ... să preamărească pe Dumnezeu în numele acesta”. 1 Petru 4:14-16.
Învățătorul n-a fost surprins de atitudinea preoților celor mai de seamă și a conducătorilor religioși din zilele Sale. El a știut de la început că va întâmpina opoziție și ostilitate, și i-a avertizat pe ucenicii Săi să nu se aștepte la altceva. În ceea ce privește motivul că trebuia să fie persecuție împotriva Domnului și a celor care urmează credincioși în urmele Sale, ne spune chiar El zicând: „Întunericul urăște lumina”. Întunericul îl reprezintă pe Satan, păcatul, orice este contrar dreptății. Domnul este reprezentat ca marea lumină, „și în El nu este întuneric”. Lumina vindecă, este benefică, dă sănătate.
Cei care sunt ai întunericului îi urăsc pe cei care sunt ai luminii, pentru că lumina mustră întunericul și întunericului nu-i place să fie mustrat. Oriunde este dreptate, este o mustrare pentru ceea ce este păcătos, întunecos. Domnul nostru a reprezentat lumina. El a reprezentat Adevărul, pe Tatăl ceresc. Și cei care erau în întuneric erau în opoziție cu el în măsura întunericului lor unii dinre aceștia cu bună știință, alții din mai multă sau mai puțină ignoranță. „Dumnezeul acestei lumi a orbit mințile tuturor celor care nu au crezut.” Satan sa priceput să pună întunericul în locul luminii și lumina în locul întunericului.
Mulți s-au opus luminii cu o conștiință bună
Faptul că mulți din lume sunt în opoziție cu Dumnezeu și cu dreptatea nu este fiindcă de regulă ei sunt răi în inimă, ci fiindcă Satan a reușit să facă întunericul să pară de dorit și lumina de nedorit. Așa a fost în sistemele religioase din zilele lui Isus și credem că este la fel și în sistemele religioase de astăzi. Saul din Tars a fost pentru un timp unul din cei orbiți de Satan. În faptul că a persecutat pe urmașii lui Isus el a crezut într-adevăr că făcea serviciu lui Dumnezeu. Dar când a fost prins de Domnul și i-a fost descoperită lumina, el s-a dovedit loial lui Dumnezeu.
Și noi credem că așa este și cu unii care astăzi se opun luminii și adevărului care sunt vestite acum. Ei sunt amăgiți; dar dacă inimile lor sunt cu totul loiale Domnului, dacă sunt credincioși angajamentelor lor de consacrare, Adevărul le va fi dezvăluit înainte ca „ușa să se închidă”; căci „voi, fraților, nu sunteți în întuneric; voi sunteți copii ai luminii”. „Cei înțelepți vor înțelege.” Curând cunoștința Adevărului va veni la „fecioarele nechibzuite” și ele își vor spăla hainele murdare în sângele lui Cristos în timpul marii strâmtorări care va veni curând peste toată lumea. Și în curând, de asemenea, lumina cunoștinței lui Dumnezeu va umple tot pământul. Dar atâta timp cât Satan este „prințul acestei lumi” și atâta timp cât aceia care sunt urmașii Domnului și au spiritul Lui se află în lume, trebuie să fie un conflict.
Opoziția întunericului față de lumină se poate manifesta în diferite moduri. În zilele Domnului nostru și ale apostolilor au existat persecuții ale creștinilor de către evrei. Mai târziu, de-a lungul secolelor în care Cuvântul lui Dumnezeu a fost neglijat și Adevărul a fost ascuns de erori grosolane, au existat persecuții ale protestanților de către catolici, ale catolicilor de către protestanți și ale evreilor de către ambii totul pentru că nau studiat Cuvântul lui Dumnezeu și nu i-au urmat învățăturile. Dar în aceste timpuri întunecate foarte puțini au avut acces la Cuvânt.
Unele împotriviri față de Domnul nostru au fost pe față, iar altele ascunse. Mulți dintre apostoli, asemenea Învățătorului lor, au suferit moarte prin violență; și mulți credincioși din timpul Veacului Evanghelic au suferit moarte violentă. În prezent, persecuția exterioară nu este aprobată de lege, nici nu este tolerată întro măsură mare.
Metode actuale de persecuție
Persecutorii au folosit tot timpul arme de insultă, de defăimare, spunând tot felul de rele pe nedrept împotriva celor care sunt poporul adevărat al lui Dumnezeu. După cum declară Biblia: „Din plinătatea inimii vorbește gura”. Astăzi se fac învinuiri defăimătoare și împotrivitorii Adevărului se complac în expresii infame, răutăcioase, și aceasta este arma principală, pentru că defăimătorii n-au astăzi puterea să recurgă la violență deschisă, personală. Sentimentul public și legea n-ar permite. Dar persecuția este de același fel, de același spirit guvernată numai de împrejurări și condiții. Cei care spun lucruri pe nedrept, știind că învinuirile sunt false, sunt chiar cei care ar răstigni sau ar arde pe rug pe alții dacă ar avea putere. Nefiind permis să folosească violență personală prin legile actuale ((817)) și prin sentimentul general, aceștia sunt forțați să se mulțumească cu aducerea a tot felul de învinuiri false căutând să asasineze reputația și să distrugă influența celor care vestesc Adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu.
Atitudinea corectă a celor persecutați este arătată în textul nostru. În loc să ne simțim aruncați la pământ și descurajați de aceste experiențe și să le considerăm stranii, dovezi că Dumnezeu este împotriva noastră, să conchidem inversul. Să ne spunem nouă înșine: „Acesta este același fel de experiențe pe care la avut Domnul și pe care l-a avut poporul Său din trecut”. Deci, „Nu vă mirați ... dacă vă urăște lumea îîn special lumea religioasă lumea care L-a urâtș.” „Știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră”, ne-a avertizat Învățătorul nostru. În loc să ne descurajăm, noi trebuie să ne bucurăm nu înseamnă că cineva s-ar putea bucura în persecuție de dragul ei, pentru că persecuția este dureroasă; ci trebuie să ne bucurăm pentru că „răsplata voastră este mare în ceruri”. Ceea ce nu primim aici în privința prosperității, vom primi acolo în Împărăție.
Socialiștii spun că ei intenționează să aibă unele din lucrurile bune acum! Ei n-au credință suficientă în binecuvântările viitoare ca să fie dispuși să aștepte. Dar clasa căreia i se adresează textul nostru sunt cei care au credință în Dumnezeu și în promisiunile Sale, cei care sunt asociați cu Cristos, care înțeleg că experiențele din acest timp produc pentru ei „mai presus de orice măsură o greutate veșnică de slavă”, și ei sunt mulțumiți să aștepte timpul lui Dumnezeu. Aceștia se bucură în inimile lor, dându-și seama că îndură pentru dreptate, că sunt de partea lui Dumnezeu, de partea a ceea ce este drept, de partea Adevărului, și dându-și seama că aceste suferințe sunt doar de moment, cum ar fi; căci viața prezentă este doar o scurtă perioadă de timp în comparație cu viața veșnică, cu glorioasa nemurire, atât de aproape, în care vom primi binecuvântările promise bucurie veșnică cu Domnul.
„Paza bună trece primejdia rea”
Învățătorul i-a prevenit corect pe toți urmașii Săi că nu trebuiau să se aștepte ca lumea să le aprecieze atitudinea. Cineva ar putea gândi că dacă unul a renunțat la păcat și a adoptat un curs drept, lumea îl va stima; că toți vor vedea vrednicia caracterului său și-i vor arăta un respect special. Dar nu trebuie să ne așteptăm la aceasta sub actuala domnie a Păcatului. Ar fi o cale foarte lată de intrare în Împărăție și mulți ar putea să ia această cale pentru favoarea omului, pentru prosperitatea care le-ar aduce-o. Domnul n-ar putea demonstra niciodată potrivirea noastră pentru onorurile Împărăției în astfel de condiții.
Dacă marele nostru Învățător a fost numit Beelzebul, nu ne putem aștepta ca membrii Casei Sale să fie tratați mai bine. Dacă El, care a fost perfect, a fost expus disprețului ca Prințul Diavolilor, putem aștepta ca un tratament asemănător să le fie aplicat și urmașilor Săi din partea celor pe care i-a orbit Adversarul; căci noi suntem mai puțin capabili să susținem standardul dreptății decât El. Când dușmanii Săi au încercat să facă așa încât caracterul Său să pară josnic în ochii altora, El nu S-a răzbunat. Isus a arătat în ocazii potrivite faptele rele, caracterul greșit al celor care erau conducători religioși și învățători; dar El n-a făcut aceasta într-un sens răzbunător. Cu diferite ocazii i-a acuzat că sunt nesinceri, nesfinți, fățarnici; dar n-a spus nimic pentru a-i leza, ci cu dorința de a le arăta starea nepotrivită a inimii, ca să profite de instruirea Sa. El S-a străduit să ajute pe alții să vadă adevărata stare a acestor conducători orbi ai orbilor, pentru a le împiedica căderea în groapa spre care se grăbeau conducătorii lor.
Proba hotărâtoare a Învățătorului
Când cărturarii, fariseii și doctorii Legii au încercat să născocească învinuiri împotriva Învățătorului și să dea interpretări rele celor spuse, El a fost răbdător în toate aceste condiții grele. El S-a supus tratamentului. S-ar putea întreba: De ce a permis Dumnezeu ca Fiul Său cel sfânt să sufere astfel de insulte? De ce nu i-a lovit pe acei care au făcut atâta rău? Răspunsul este că Tatăl a dorit să demonstreze felul de caracter care-I era plăcut și a dorit să probeze loialitatea lui Isus. Va fi El supus și ascultător, sau va fi ofensat de aceste afronturi? Va spune El: „Nu voi tolera aceasta! N-am venit în lume să suport astfel de jigniri?” Experiențele Sale dureroase au fost astfel probe ale loialității Sale față de Tatăl.
Isus a știut că voia Tatălui era ca El să Se supună, chiar până la moarte, și a fost de acord să facă aceasta. Acum proba hotărâtoare era: Va continua El loial Tatălui și-I va îndeplini scopurile? Dacă era așa, va fi vrednic să fie Mesia, vrednic să fie Fiul divin al lui Dumnezeu toată eternitatea. Experiențele Domnului nostru fuseseră prezise toate în profeție. Pentru a împlini aceste profeții trebuia să primească insulte și trebuia să le accepte în modul cuvenit. Apostolul Petru arată că în aceasta El a fost un exemplu vrednic pentru toți urmașii Săi. După cum Cel care a fost sfânt, nevinovat, nepătat, n-a cerut ca Tatăl să aducă asupra celor care Lau insultat vreo pedeapsă pentru faptele lor rele, tot așa acesta este un exemplu pentru noi; tot așa noi trebuie să mergem în urmele Lui.
Spiritul persecuției Încă există
Ne dăm seama că în cazul nostru nu este nici unul drept, nici unul perfect. Vedem astfel că dușmanii noștri ar putea să aibă o cauză ca ((818)) să ne insulte. Ei ar putea vedea unele din imperfecțiunile noastre și ar putea avea ceva ce să critice și ce să exagereze. Apostolul Petru spune: „Nu vă mirați de prigonirea ca de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca și cum vi s-ar întâmpla ceva neobișnuit”. După cum ei au spus tot felul de rele împotriva Domnului nostru pe nedrept, putem fi siguri că vor spune tot felul de lucruri rele și împotriva noastră pe nedrept. Și după cum el a suportat cu răbdare, tot așa trebuie și noi să luăm cu răbdare tot ce vine peste noi, și să ne dăm seama că nimic nu ni se poate întâmpla fără ca Tatăl să știe dinainte și să permită pentru binele nostru și pentru gloria Sa. Învățătorul nostru ne-a lăsat o parte din paharul Său pe care Tatăl l-a turnat pentru El. După ce tot paharul va fi golit, atunci va veni gloria și onoarea dar nu acum.
Ne-am putea aștepta în condițiile schimbate ale zilei actuale ca acei care sunt loiali lui Dumnezeu și Adevărului Său să nu fie maltratați și persecutați ca în zilele lui Isus. Dar credem că există un alt mod de a vedea chestiunea. Credem că Isus, dacă ar fi aici în carne astăzi, ar fi persecutat și vorbit de rău de către cei lumești, în special din sistemele bisericii nominale. Acum, în loc să-L răstignească în mod literal sau să-L ardă pe rug, L-ar „arde” înaintea publicului o formă mai rafinată de persecuție pentru că spiritul persecuției este încă prezent.
În măsura în care urmașii lui Isus sunt credincioși învățăturilor Învățătorului, în aceeași măsură nu vor fi în armonie cu tot ceea ce este opus spiritului lui Cristos și în aceeași măsură ei vor fi prezentați în lumină falsă și persecutați. În zilele lui Isus erau mulți oameni care se plecau înaintea Doctorilor Legii, careși făceau filacterele largi și erau foarte exacți în privința literei Legii, a plătirii zeciuielilor etc. Isus n-a căutat onoare și poziție înaltă. Ci El a apelat la popor să se întoarcă de la păcat, să umble în urmele Lui, să susțină Adevărul care este împotriva oricărei nedreptăți și a oricărui neadevăr. Acest apel n-a atins nici o coardă sensibilă în inimile celor cu minte lumească.
Pentru acest motiv spunem că lumea nu s-a schimbat, că lumea este încă în opoziție cu Cuvântul și cu spiritul lui în special lumea religioasă. Este încă adevărat, totuși, ca în zilele când Domnul nostru era în trup, că oamenii obișnuiți sunt înclinați să asculte cu bucurie Evanghelia, dacă nu sunt orbiți de conducătorii religioși. Dar astăzi, ca și în timpul lui Isus, mulți sunt influențați de reprezentările false ale acelora pe care s-au obișnuit să-i privească drept păstorii lor spirituali. Dacă deci lumea ar ajunge să ne simpatizeze ca popor și ar vorbi bine despre noi și am deveni populari, am intra sub condamnarea exprimată în cuvintele Învățătorului: „Vai de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine, fiindcă tot așa făceau părinții lor cu prorocii mincinoși”.
Să nu vă mirați
Dacă, dimpotrivă, aflăm că în ciuda celor mai bune străduințe suntem asaltați de împotrivire și suntem priviți cu suspiciune, dacă eforturilor noastre neegoiste de a face bine și a aduce și altora lumina glorioasă care a binecuvântat atâta inimile noastre li se dau interpretări josnice, să nu fim surprinși sau să ne simțim mâhniți, căci fără îndoială este pentru același motiv pentru care I s-au opus și lui Isus.
Spiritul luminii este spiritul lui Cristos. Spiritul întunericului este al lumii. Toți cei care au simpatie pentru ceea ce este rău, sau care au fost atât de orbiți încât lumina le apare ca întuneric, se vor opune luminii. Există atât de mult egoism în lume, iar oamenii au fost atât de adesea folosiți ca unelte și înșelați, încât nu ne putem mira că nu pot crede ușor că există unii care pot fi impulsionați numai de motivul binecuvântării semenilor.
Interesul unora va fi să promoveze clericalismul, și în consecință vor încearca să zdrobească tot ce este dăunător intereselor lor. Ei spun: „Voi vă împotriviți nouă”. Noi răspundem că noi doar susținem lumina. Dar ei simt că lumina care ajunge la popor subminează influența lor. Noi credem că acesta este secretul împotrivirii puternice față de Adevăr care predomină în unele părți. Există un mare număr, credem noi, care în multe privințe sunt oameni buni, dar care luptă împotriva luminii. Putem presupune că ei nu-și dau seama de ceea ce fac că fără să știe țin la ignoranța erorii, în robia Păcatului și a lui Satan. Pentru acest motiv ei sunt în antagonism cu acei care ridică vălul din fața poporului Domnului și îi arată caracterul lui Dumnezeu, că El este Iubire. De aici vine conflictul actual.
O altă fază a împotrivirii este în privința chestiunilor financiare. Când pretindem că ceea ce se dă Domnului nu trebuie obținut prin lingușirea oamenilor, nu trebuie smuls de la ei, scos de la ei, luat cu forța de la ei, ci orice se dă trebuie să fie din voință liberă, oferire voluntară, noi procedăm contrar obiceiului de secole. Cum le-a spus un slujitor baptist la doi dintre frații noștri: „Gândiți-vă la reclama publicitară a pastorului Russell: «Intrarea gratuită și fără colectă!» Unde am fi noi dacă n-am avea colecte, sau dacă oamenii ar gândi că nu este un lucru potrivit să facem să circule coșurile pentru colecte?”
Mustrarea poporului Său va dispărea în curând
După cum Învățătorul nostru a fost urât fără motiv, așa să fie și experiența noastră, după cât este posibil. Să căutăm ca ura, răutatea, invidia și spiritul crimei care sunt puse cu grămada ((819)) asupra noastră să fie în întregime nemeritate. Străduința noastră serioasă să fie ca viețile noastre, cât suntem în stare de mult, să reflecte lumina Adevărului, să fie cât se poate de nobile și de integre în toate lucrurile; ca cuvintele și acțiunile noastre să glorifice pe Domnul pe care Îl servim, și să fie grăitoare pentru iubirea noastră față de toată omenirea, în special față de Casa Credinței, fie că este luminată de Adevărul Prezent, fie că nu este încă.
Noi credem că în foarte scurt timp vom fi glorificați cu Domnul nostru, dacă suntem credincioși. Apoi va fi inaugurată o nouă dispensație; și cei care ne urăsc acum, în special din cauză că sunt orbiți și induși în eroare de către Adversar, își vor pleca inimile înaintea noastră ca Unșii Domnului, și noi vom avea privilegiul binecuvântat de a-i ridica, de a-i lumina, de a-i ierta și a-i ajuta să ajungă la chipul perfect și asemănarea cu Dumnezeul nostru.
În ce măsură sunt supravegheate experiențele noastre?
Unii ar putea ridica întrebarea: În ce măsură supraveghează Dumnezeu experiențele copiilor Săi? Învățătorul a spus: „Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” Atunci cum va fi cu paharul nostru? Nu este Dumnezeu și Tatăl nostru? Nu suntem noi membri ai lui Cristos? Cine deci, dacă nu Tatăl nostru, ne toarnă paharul? Dar noi știm că Dumnezeu nu participă la nici un lucru rău; cum, deci, are El de-a face cu relele care vin peste poporul Său?
Răspundem: Există tot felul de forțe și influențe rele în jurul nostru. Aceste influențe rele sunt de la Satan și de la îngerii căzuți. „Potrivnicul nostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită”, și îngerii căzuți umblă și ei cautând cum să-i asalteze pe copiii Domnului. Dar ei nu pot avea nici o putere asupra noastră decât dacă Tatăl permite. El nu va permite să ne atingă nici o influență rea care să ne vatăme ca Noi Creaturi, dacă stăm aproape de El. Și El va împiedica dauna sau lezarea persoanelor noastre, decât dacă vede că va lucra spre binele nostru, dacă suntem corect încercați prin ea.
Toate lucrurile lucrează spre binele nostru
Noi avem și împotrivirea din partea lumii. Dar Satan, prințul acestei lumi, reușește să orbească mințile oamenilor, punând eroarea în locul Adevărului, întunericul în locul luminii, pentru a face calea dreptății și ascultării de Dumnezeu să pară nechibzuită, de nedorit și extremă. Cei care au mai mult sau mai puțin din spiritul lumii aduc împotriva copiilor Domnului, pe o cale perfect naturală, pe lângă influența directă a Celui Rău și a cohortelor lui, o anumită măsură de împotrivire. De exemplu, Domnul nostru, pe când se apropia timpul morții Sale, le vorbea apostolilor despre marele punct culminant al experiențelor Sale că El va merge la Ierusalim, că oamenii Îl vor răstigni etc. Atunci Petru a spus: Doamne, Doamne, nu-Ți lăsa mintea să meargă pe această cale! Ai venit pe pământ să fii marele Împărat! Nu lăsa în mintea Ta gândul că trebuie să fii răstignit! Și Domnul S-a întors spre Petru și a zis: „Înapoia Mea adversarule!” El era adversarul Domnului în acel timp.
Astfel lumea adesea devine adversarul copiilor lui Dumnezeu în zelul lor pentru ceea ce gândesc ei că este un curs mai onorabil și mai avantajos pentru noi. Ei îndeamnă: Nu priviți lucrurile atât de extrem și o veți duce mai bine. Aceasta este împotrivire la angajamentul nostru de consacrare; și când ne împotrivim la eforturile lor bine intenționate, ei caută să ni se împotrivească și să ne aducă înapoi la vederile și ideile lor. Idealul lumii pentru noi ca creștini ar fi: Faceți bine și lucrați pentru ridicare socială, pentru reformă civică; construiți spitale, fondați orfelinate etc.; dar nu petreceți atât de mult timp studiind acea Biblie veche, pentru că ei vă vor numi extremiști sau eretici. Astfel lumea încearcă compătimitor să ne influențeze. Și Tatăl nostru permite aceste influențe să vină asupra noastră pentru probarea noastră. Putem fi siguri că Domnul astfel supraveghează experiențele noastre încât nimic nu poate veni peste noi în nici un mod, decât ceea ce va lucra spre binele nostru spiritual atâta vreme cât ne păstrăm în dragostea Sa atâta vreme cât rămânem în El cu totul. Și însăși moartea nu are putere să ne atingă până când timpul lui Dumnezeu pentru noi nu va fi venit.
Carnea noastră este adversarul nostru constant, întotdeauna prezent. El încearcă să spună: Nu, nu! Nu duceți acest lucru atât de departe! Carnea noastră este înclinată să fie în armonie cu lumea. Dar Noua noastră Creatură răspunde: Isus a umblat pe calea sacrificiului și suferinței și sf. Pavel, sf. Petru și sf. Ioan. Iar carnea sugerează că ei au fost persoane speciale. Dar noi știm că Biblia ne învață că același curs trebuie urmat de către tot poporul credincios al Domnului și că toți aceștia vor fi persecutați. 2 Timotei 3:12.
Nu toți vor fi răstigniți, nici nu vor fi aruncați toți într-un cazan cu ulei fierbinte, nici nu vor fi tăiați în două cu ferăstrăul, nici decapitați. Probabil că noi nu vom avea aceste experiențe; dar trebuie să suferim. Astfel noi cerem cărnii noastre să fie liniștită și ne bucurăm în experiențele pe care le avem; căci „dacă răbdăm (cu El), vom și împărăți împreună cu El” (2 Tim. 2:12). Bineînțeles că ne bucurăm! Și lumea spune că înnebunim!
Promisiunile prețioase, tăria noastră
Dragi frați, trebuie să ne amintim și acesta trebuie să fie un gând de despărțire pentru noi că nimic nu ne poate dăuna, nicidecum, fără voia ((820)) Tatălui nostru. Ni s-a promis că nici un fir de păr de pe cap nu va pieri în mod figurat. Și avem garanția de la Domnul că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu”, care își pun încrederea în El. Orice n-ar fi o binecuvântare pentru noi nu va fi permis. Încercările și necazurile noastre, primite în mod corect, trebuie să lucreze pentru noi „mai presus de orice măsură o greutate veșnică de slavă”. 2 Cor. 4:17, 18.
Privind în urmă, putem vedea că toți cei care au mers pe calea îngustă au fost persecutați. Oricine a fost în acord cu Dumnezeu a fost în dezacord cu mersul acestei lumi. Baptiștii, apoi metodiștii, au fost persecutați în zilele timpurii pentru că au avut mai multă lumină decât alții. Presbiterienii au fost și ei persecutați pentru un timp, pentru că au avut lumină mai mare decât alții.
Noaptea este aproape trecută
La fel trebuie să ne așteptăm și în zilele noastre. Persecuția va veni peste aceia care au curajul convingerilor lor. Domnul ne spune că ungerea pe care am primit-o de la El este chiar cu scopul de a-I vesti virtuțile (1 Petru 2:9). Noi trebuie să ne examinăm pe noi înșine ca să vedem dacă ne-am ținut în vreo măsură lumina sub baniță. În capitolul 11 din Evrei, sf. Pavel relatează suferințele profeților și ale vrednicilor din vechime. Unii dintre ei au fost uciși cu pietre, alții au fost tăiați în două cu ferăstrăul; au fost uciși și persecutați în diferite moduri. Acești oameni evlavioși au suferit mult pentru dreptate. „Toți cei care voiesc să trăiască în evlavie în Hristos Isus vor fi persecutați.”
Dar noaptea este aproape trecută. În curând Domnul Se va ridica. El Își va întinde mâinile Puterea Sa și copiii Lui vor fi eliberați. Curând va veni Domnia glorioasă a lui Mesia. Atunci toți cei care vor trăi în dreptate vor avea pace. În toate, dragi prieteni, textul nostru este foarte prețios unul care trebuie să ne încurajeze inimile și să ajute să ne îndrume pe calea noastră și să ne aducă mângâiere și bucurie în aceste zile de sfârșit ale peregrinajului nostru.
„Dumnezeul nostru este iubire; Lui îi place să ne audă vocea;
În Cristos ne împărtășim din bogățiile harului Său;
Îi place să ne îmbrățișeze cu brațele Sale mângâietoare,
Și ne lasă în cuibul copiilor să ne așezăm.
Îi place să răspundă la rugăciune, deși poate
Că nu în modul în care credem noi că este cel mai bine;
Dar în perspectiva Sa, în judecata Sa perfectă
El dă binecuvântările și reține restul.”