„DOMNUL DUMNEZEUL TĂU ESTE UN DUMNEZEU CREDINCIOS”

„Binecuvântați, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceți să răsune lauda Lui! El ne-a păstrat sufletul cu viață și n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.” Psalmul 66:8, 9 .

R5500 W. T. 15 iulie 1914 (pag. 216-217)

În acest psalm, profetul David cheamă pe toată lumea să laude pe Domnul. În limbaj profetic el exclamă: „Tot pământul Te va adora ... va cânta Numelui Tău!” Apoi el repetă numărul minunatelor manifestări ale Puterii lui Dumnezeu în relația Sa cu Israelul; el cheamă poporul să binecuvânteze pe Domnul și să facă să răsune laudele Lui pretutindeni. Privind în urmă la relațiile lui Iehova cu poporul Său, el continuă: „Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule: ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul; ne-ai adus în laț și ne-ai pus o grea povară pe coapse; ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre; am trecut prin foc și prin apă; dar Tu ne-ai scos la loc larg!” Vers. 10-12.

Apoi psalmistul declară că el va intra în casa Domnului și își va împlini jurămintele făcute Domnului în timpul strâmtorării sale. El amintește iarăși bunătatea lui Dumnezeu față de el. El spune că a strigat către Domnul și I-a înălțat laude, că rugăciunile lui au fost ascultate, că el a fost ridicat și binecuvântat și eliberat. El îi cere lui Israel să-și amintească toate îndrumările Domnului în istoria lor trecută și toată bunătatea Lui față de ei ca popor, și îi îndeamnă să vestească virtuțile marelui Său nume. Dumnezeu a scos pe poporul lui Israel din robia Egiptului; El i-a protejat în toate călătoriile prin pustie și de atunci încoace.

Împăratul David le amintește că ei au fost ținuți în viață, că Dumnezeu n-a permis să fie exterminați — „n-a îngăduit să li se clatine piciorul”. N-au fost înfrânți de dușmanii lor atâta vreme cât au avut încredere și au ascultat. Mai târziu, din cauza neascultării și stricăciunii lor, Dumnezeu a făcut să fie duși în robie în Babilon. Dar aceasta a fost pentru binele lor, ca să-i poată încerca și după aceea să-i aducă înapoi în țara lor — pe toți cei vrednici.

Israelul spiritual să facă să răsune laudele Lui!

Dar deși acest psalm are o primă semnificație în ceea ce privește Israelul Natural, gândul nostru este, în armonie cu aplicațiile făcute de Domnul nostru și de apostoli, că aceste cuvinte sunt chiar mai potrivite în aplicarea lor la Israelul Spiritual. Domnul ne-a scos din lume. Ne-a eliberat de marele asupritor, Satan. Ne-a îndrumat prin călătoria în pustie; Ne-a hrănit cu Mană din Cer; Ne-a scos Apa Vieții din marea Stâncă a Veacurilor lovită pentru noi ca să putem bea și să trăim. Nea spălat picioarele de praful drumului din pustie.

((889))

Ne-a disciplinat și ne-a pedepsit cu credincioșie ca pe fiii Săi; a mers înaintea noastră în tot mersul nostru trudnic, și de asemenea a mers în urma noastră ca să ne apere de orice pericol și rău. Dacă Israelul Natural a avut mare motiv de mulțumire și laudă, care ar trebui să fie atitudinea noastră pentru toate manifestările minunate ale iubirii și grijii pentru noi, Israelul Său Spiritual! Cu adevărat, noi putem lăuda pe Dumnezeul nostru ca nici un alt popor de pe pământ, din trecut sau din prezent! Împreună cu poetul putem spune:

„El a fost mai bun cu mine decât am putut spera,
A fost mai bun decât orice temeri am putut avea.
Din cioburile faptelor mele un pod a făcut
Și din lacrimile mele un curcubeu a întins!
Talazurile ce calea pe mare-mi înconjurau
L-au adus pe Domnul pe crestele lor;
La zilele de mers prin pustie când mă gândesc
Mă pot sprijini pe dragostea Lui pentru rest.
Mi-a golit mâinile de comorile ce-am adunat
Și legământul Său de iubire mi-a arătat;
Nici o rană n-a fost în inima ce mă durea,
Pe care balsamul Său să n-o poată vindeca.
O, tandră și adevărată a fost durerea care m-a corectat,
În înțelepciunea care m-a-nvățat și m-a-ncercat,
Până când sufletul iubit s-a încrezut numai în El
Și nimic altceva de pe pământ să nu mai aibă țel!
El pașii mi-a condus unde să văd nu puteam
Pe căi pe care nu le cunoșteam;
Ce a fost strâmb s-a îndreptat și ce a fost zgrunțuros s-a nivelat,
Când numai pe El L-am urmat.
Îl laud încă pentru palmierii plăcuți,
Pentru izvoarele de apă de pe drum,
Pentru stâlpul de foc noaptea arzând
Și pentru norul din zi înainte călătorind.
Nici în cel mai sumbru loc nu există veghere
Care să nu aibă valoare prin promisiunea iubirii;
Citesc din trecut că viitorul va fi
Peste măsură mai bun decât temerile pot gândi.
Ca vasul de aur cu pâinea pustiei
Alăturea pus cu toiagul înfrunzit al preoției,
Toate ținute în Chivot împreună cu Legea Domnului,
În grija Dumnezeului meu în virtutea
Legământului!”

Unii credincioși de-a lungul Evului Mediu

Dumnezeul nostru nu-Și lasă niciodată copiii: numele Lui este Credincioșie! El n-a permis niciodată ca Biserica Sa să fie exterminată, în ciuda tuturor asalturilor erorii și a puterii întunericului. Există încă oameni adevărați ai lui Dumnezeu în lume și întotdeauna au fost. De-a lungul Veacurilor Întunecate, marele fapt al sacrificiului pentru păcat dat de Răscumpărătorul a fost totuși susținut de unii dintre sfinții adevărați ai Domnului. Acest adevăr prețios n-a fost niciodată complet pierdut în timpul acelor ani de întuneric și obscuritate, și la timpul potrivit al lui Dumnezeu Biserica Sa a ieșit din pustie, „sprijinindu-se pe brațul Iubitului ei”. De atunci lumina a devenit tot mai strălucitoare pentru cei credincioși, veghetori. Și ce potop de glorie strălucește acum pe calea sfinților!

„Privind înapoi, lăudăm calea
Pe care Dumezeu ne-a condus zi de zi!”

Sfinții lui Dumnezeu de-a lungul secolelor trecute n-au avut nevoie de aceste binecuvântări suplimentare care le sunt date credincioșilor de astăzi, dar fiecare nevoie a lor a fost satisfăcută. Noi trăim în zilele „Sfântului Locaș curățat”. Acum este cuvenit mai mult Adevăr decât oricând în istoria Bisericii. Cu adevărat, Domnul nostru „nea adus în casa vinului și dragostea este steagul fluturat peste noi!” (Cânt. Cânt. 2:4). Într-adevăr, „El ne-a păstrat sufletul cu viață și n-a îngăduit să ni se clatine piciorul”, în ciuda miilor de curse puse pentru picioarele noastre de marele Adversar și de servitorii lui — mulți dintre ei servindu-l fără să-și dea seama. Putem vedea că cu mult timp în urmă puteam fi biruiți de atacurile Adversarului dacă Dumnezeul nostru n-ar fi fost un Zid de Apărare în jurul nostru.

Sfinții Săi nu vor fi clătinați niciodată

„O moștenire plăcută mi-a căzut la sorți” (Ps. 16:6). Dar numai credincioșii sunt păstrați astfel. Nu trebuie să înțelegem că Domnul îi păstrează pe aceia care nu fac ei înșiși efortul cuvenit pentru a cunoaște voința lui Dumnezeu ca s-o poată face; cei care urmează în urmele lui Isus, făcând tot ce le stă în putere să placă Domnului așa cum sunt ei în stare să observe calea pe care El vrea ca ei să umble. Aceștia fac astăzi ca vocea laudei Lui să fie auzită, și partea lor este harul îndeajuns. Dacă încercările credinței, supunerii și încrederii vor fi mai mari în viitorul apropiat decât au fost înainte, acești credincioși nu vor cădea. Picioarele lor nu se vor clătina, chiar dacă o oștire îi va înconjura și mii vor cădea alături de ei. „Aici este răbdarea și credința sfinților.” Aceștia vor fi tari în Domnul și în puterea tăriei Lui, chiar dacă li s-ar cere pentru un timp să urmeze unde nu pot vedea.

Să continuăm deci curajos, știind că Cel care nea condus până acum va continua să ne conducă. Cel care ne-a favorizat la început ne va favoriza până la sfârșit; și „Cel care este cu noi este mai tare decât cei care sunt împotriva noastră”. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că harul Său ne-a păstrat, că ne-a ferit de cădere, că atâția mai suntem încă cu o inimă și o minte să mergem mai departe neclintiți, orice ar aduce zilele care vin! Dacă ele vor aduce greutate și persecuție, durere și încercare, harul Său ne va susține totuși. Dacă vor aduce încercări ale credinței și răbdării, promisiunile Sale nu vor da greș. Toată încrederea noastră să fie concentrată în Dumnezeu. Să continuăm să ne bucurăm în El. „Cel care se laudă, să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ! Căci în acestea Îmi găsesc plăcerea, zice Domnul” (Ier. 9:24). Încercările vor fi permise să vină peste poporul lui Dumnezeu tocmai cu scopul de a cerne pe cei care nu sunt cu adevărat ai Săi. Să stăm deci fermi, știind că El este credincios.