RESPONSABILITATEA NOASTRĂ PRIVIND ADEVĂRUL PREZENT

„Cuvântul Domnului ... în inima mea era ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. M-am obosit să-l opresc, dar n-am putut.” Ieremia 20:9

R 5489 W. T. 1 iulie 1914 (pag. 197-198)

Profetul Ieremia folosește aici o comparație plină de forță. El avea un zel arzător în inima sa, un simț mistuitor al importanței mesajului dat lui ca să-l transmită. Declarația sa anterioară a Cuvântului lui Dumnezeu în privința Israelului fusese atât de disprețuită și respinsă încât el se descurajase. El a declarat: „Cuvântul Domnului îmi aduce rușine și batjocură toată ziua. Și am zis: «Nu voi mai aminti de El și nu voi mai vorbi în Numele Lui!», dar în inima mea era ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. M-am obosit să-l opresc, dar n-am putut!” Mesajul Lui trebuia spus. Domnul îl instruise să-i spună Israelului că ei se aflau pe punctul de a fi dați în mâinile dușmanilor.

Acest Cuvânt al Domnului către profetul Ieremia a fost dat înainte de robia de șaptezeci de ani a evreilor. Existau printre ei profeți mincinoși care au declarat că împăratul lui Iuda va câștiga o victorie asupra dușmanilor. Poporul era bucuros să audă această asigurare; și ei l-au disprețuit pe adevăratul profet al Domnului, care le-a dat adevăratul Mesaj de la Dumnezeu. Ieremia le-a spus că ei nu-și respectaseră Legământul cu Domnul; că eșuaseră în responsabilitățile lor față de Iehova, al cărui popor pretindeau a fi și pe care au promis că Îl vor sluji cu credincioșie; că nici chiar atunci nu era prea târziu pentru ca ei să fie eliberați, dacă se vor căi; dar că națiunea în mod sigur va fi predată vrăjmașilor și dusă în captivitate.

Încercarea crucială a lui Ieremia

Ieremia știa că profeții mincinoși îl vor încuraja pe împărat, și că el își va atrage mânia împăratului asupra capului prin repetarea mesajului pe care Iehova îl împuternicise să-l dea. El s-a dat înapoi de la rușinea, ocara și persecuția care știa din experiență că vor rezulta dacă era loial Domnului. Dar a învins ispita de a-și păstra pacea. El va vorbi așa cum i-a poruncit Dumnezeu, orice s-ar întâmpla. Va spune lui Israel din nou cuvintele care îi fuseseră date. Le va mai da un avertisment.

Dacă Ieremia ar fi lăsat temerile să-l învingă și ar fi reținut mesajul, fără îndoială că ar fi fost lăsat ((911)) la o parte ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu și altul ar fi fost însărcinat să dea mesajul. Focul din inima profetului ar fi devenit mai slab și în cele din urmă s-ar fi stins. Dacă focul este ferit de aer pentru un anumit timp, în cele din urmă se stinge. Aceasta este la fel de adevărat în domeniul forțelor morale și spirituale ca și în natura fizică. De aceea apostolul Pavel a îndemnat: „Nu stingeți Duhul”. Am putea lăsa ca Spiritul sfânt al lui Dumnezeu să moară în inimile noastre prin neîmplinirea datoriei noastre, prin neținerea cu credincioșie a legământului. Lumina din noi, focul sfânt, ar arde mocnit un timp și în final s-ar stinge. Profetul Ieremia nu putea să rețină ceea ce Dumnezeu îi poruncise să spună; el nu putea stinge focul din sufletul său fără a-și pierde relația cu Iehova.

Mesajul lui Dumnezeu dat nouă astăzi

Așa este și cu noi astăzi. Dumnezeu ne-a lăsat să pătrundem în taina sfaturilor Sale. El ne-a acordat o iluminare spirituală minunată. El ne-a dat un Mesaj de cea mai mare importanță ca să-l dăm poporului Său mărturisit. Noi am fost informați de către Domnul că o mare schimbare este iminentă — că arenda puterii Neamurilor este pe punctul de a expira. Suntem informați că sistemele religioase actuale ale creștinătății trebuie să cadă, că stăpânirea ordinii actuale este pe punctul de a se sfârși, și că domnia este pe punctul de a fi dată „celui care are dreptul” să domnească. Împărățiile acestei lumi sunt pe punctul de a ajunge împărăția „Domnului nostru și a Hristosului Său și El va împărăți în vecii vecilor”.

Acest Mesaj nu trebuie declarat într-un mod aspru. Dar totuși trebuie spus. Marele Împărat pe care L-a numit Dumnezeu este pe punctul de a intra. În timpul lui Ieremia mesajul era că Împărăția lui Dumnezeu, împărăția Sa tipică, era pe cale de a fi răsturnată. Contractul puterii neamurilor sub stăpânirea Prințului acestei lumi era pe punctul de a fi inaugurat. Această ordine de lucruri urma să fie permisă să continue un timp stabilit. Acel timp este acum aproape de sfârșit. Fiul Împăratului va primi curând mult promisa moștenire (Psalmul 2:7-9). Suntem bucuroși că Mesajul nostru nu este acum răsturnarea Împărăției lui Dumnezeu, ci chiar opusul acestui fapt — răsturnarea împărăției întunericului și stabilirea Împărăției lui Dumnezeu.

Deci trebuie să vestim acest Mesaj glorios. Trebuie să-l spunem prin acțiunile noastre, prin cuvintele noastre, prin literatură tipărită, prin prezentări vizuale ilustrate și în orice mod ne va da Domnul ocazie. Dacă de frica persecuției, de a ne pierde prestigiul în ochii oamenilor, din iubirea tihnei, sau pentru orice alt motiv nu vom răspândi Mesajul lui Dumnezeu, acesta va fi luat de la noi și va fi dat unuia care este vrednic. Dumnezeu îi caută pe acei care sunt viteji pentru El, pentru dreptate, pentru adevăr. Dacă ne dovedim slabi nu suntem potriviți pentru Împărăție.

Ne îndeplinim noi însărcinarea?

Arde în noi acest minunat Mesaj, acest Mesaj asemenea căruia n-a mai fost dat să fie vestit niciodată înainte oamenilor sau îngerilor? Îl vestim noi, pentru ca inspirația lui să facă și alte inimi să se aprindă? Putem cânta cu poetul:

„Îmi place să spun Istoria,
Care pentru mine a făcut atât de mult!
Și chiar acesta e motivul
Pentru care ți-o spun și ție acum”?

Dacă ne abținem de a vesti Veștile Bune, rezultatul va fi că focul Spiritului sfânt al lui Dumnezeu se va stinge în noi. Și dacă lumina care este în noi devine întuneric, cât de mare va fi acel întuneric! Posesiunea Adevărului — Mesajul lui Dumnezeu — aduce cu ea mare responsabilitate. Ne vom dovedi credincioși lui? Vom arăta Dumnezeului nostru profunda noastră apreciere a bunătății Sale iubitoare în aceea că ne-a acordat cunoștința minunatului Său Mesaj de mântuire, Planul Său glorios, cu timpurile și perioadele lui?

Există o deosebire între modul de operare a Spiritului Domnului în copiii Săi acum și în zilele profetului Ieremia și ale altor profeți sfinți. În timpul Veacului Iudeu, Spiritul sfânt a acționat asupra servitorilor și purtătorilor de cuvânt ai lui Dumnezeu într-un mod mecanic. Acum poporul Domnului are atât Mesajul Său în Cuvântul scris al Său, cât și conceperea Spiritului, care ne dă o înțelegere spirituală imposibilă poporului Său din veacurile trecute. Tainele lui Dumnezeu sunt acum dezvăluite copiilor Săi credincioși, veghetorilor; și nouă ne este dată o înțelegere clară a „lucrurilor adânci ale lui Dumnezeu”, unele aspecte care n-au fost revelate niciodată până în timpul prezent, nici chiar celor mai credincioși dintre sfinții Domnului. 1 Tesaloniceni 5:1-6.

„Ziua este aproape!”

Apostolul Pavel ne spune de asemenea că lucrurile care au fost scrise de slujitorii Domnului în dispensațiile trecute au fost scrise pentru sfătuirea, instruirea și mângâierea noastră, „peste care au venit sfârșiturile veacurilor” (1 Corinteni 10:11). Privind toate aceste lucruri, preaiubiților, „Ce fel de oameni ar trebui să fim noi printr-o purtare sfântă și evlavioasă?” Cu câtă seriozitate, cu câtă grijă silitoare ar trebui să dăm atenție Cuvântului spus nouă! Să fim credincioși în vestirea Mesajului Domnului nostru, acum la timp potrivit. Să vestim cuvintele pe care El le-a pus în gura noastră, fie că alții ascultă fie că nu — fie că credincioșia noastră ne aduce favoarea sau lipsa favorii lumii și a Israelului spiritual nominal. Dar să vorbim Cuvântul Său în blândețe și ((912)) iubire, lăsând rezultatele pe seama marelui nostru Secerător Principal. „Ziua este aproape”!

„El vine la ai Săi — gloriosul nostru Împărat!
Poate limba sau pana omenească această glorie
să descrie?
Laudele noastre bucuroase pe Pământ și
în cer să răsune!
O, sfinți ai Domnului, spuneți minunata Istorie!
„El vine acum să domnească. Ce bogăție de bucurie.
Pentru lumea întreagă! Numele Tău fără pereche
mărturisind,
O, Fiul lui Dumnezeu, noi gloria Ta vestim
Peste pământ și peste mări — promisa Ta Domnie
a Binecuvântării!”