Vol. 17, Noiembrie-Decembrie 2009, Nr. 1

---

RECAPITULARE DESPRE SFÂRŞITUL TIMPURILOR NEAMURILOR

R 5328 W. T. 15 octombrie 1913 (pag. 307-309)

Ne gândim la octombrie 1914, în cifră rotundă, ca la sfârşitul Timpurilor Neamurilor. De fapt însă, prima zi din octombrie nu este sfârşitul anului iudaic, an care variază în privinţa încheierii lui, ca şi a începutului lui. Este reglat de lună, în loc de soare. Calendarul iudaic nu se poate depărta niciodată de acest aranjament fix al reglării după lună. Data 1914 nu este o dată arbitrară; este doar ceea ce se pare că învaţă cronologia Scripturilor. Noi n-am spus niciodată în mod hotărât că Scripturile învaţă aşa — că favoarea iudaică va începe exact la acea dată, sau că Timpurile Neamurilor se vor sfârşi exact la acea dată.

Noi spunem că potrivit celui mai bun calcul cronologic de care suntem noi capabili, este aproximativ acea dată — fie că este octombrie 1914 sau mai târziu. Fără să dogmatizăm, aşteptăm anumite evenimente: (1) Terminarea Timpurilor Neamurilor — a supremaţiei Neamurilor în lume — şi (2) inaugurarea împărăţiei lui Mesia în lume. Împărăţiile Pământului se vor sfârşi, şi ”Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie” (Dan. 2:44). Scripturile nu spun că necazul va veni într-o oră, sau într-o zi sau într-un an. Aluzia este că acea catastrofă care vine peste civilizaţia noastră va fi una foarte bruscă (Apoc. 18:8, 10,17, 21; 1 Tes. 5:3). Dar va fi foarte bruscă dacă vine în cadrul a douăsprezece luni. Potopul a cerut multe zile până să vină şi multe zile până să se retragă apele.

Zilele lui Noe sunt asemănătoare timpului prezent

În legătură cu inaugurarea împărăţiei lui Mesia ne gândim că există o asemănare între sfârşitul ŞLumii care a fost” şi sfârşitul acestui Veac Evanghelic. Nu ne gândim că toate evenimentele asociate cu inaugurarea împărăţiei lui Mesia vor fi momentane, instantanee — într-o oră sau zi literale; mai degrabă trebuie să aşteptăm că va fi un necaz care va creşte treptat. Trebuie să fie o culminare a necazului — ”cum n-a mai fost de când sunt popoarele”.

Apoi va trebui un anumit timp pentru a se introduce favoarea lui Dumnezeu — pacea, binecuvântarea. Va fi ceva vreme înainte ca această pace să se dezvolte, după cum este ilustrat prin întoarcerea porumbelului la corabie, negăsind odihnă pentru picioarele sale. Porumbelul a fost trimis din nou, şi de această dată s-a întors cu o rămurică de măslin, arătând că binecuvântarea Domnului aducea din nou vegetaţie. Astfel Noe a ştiut că apele scăzuseră considerabil. Noi nu încercăm să spunem că tot necazul se va termina într-un an; dar, cu felul de necaz pe care Biblia pare să-l ilustreze pentru mintea noastră, nu vedem cum ar putea să ţină mai mult de un an şi totuşi să rămână în viaţă cineva din omenire. Nimeni n-ar scăpa — toţi ar fi distruşi. Domnul sugerează că aceasta ar fi situaţia dacă acele zile n-ar fi scurtate. Mat. 24:22.

Lumină din profeţie

Cei aleşi vor constitui împărăţia înainte de acel timp. De pe planul divin, ei vor începe atunci lucrarea de binecuvântare şi Restaurare; şi aceasta va avea ca efect oprirea conflictului şi a necazului în lume. Astfel dificultăţile nu vor fi atât de mult prelungite. Ramura de măslin va odrăsli, porumbelul va găsi un loc de odihnă şi Noua Dispensaţie va fi inaugurată pe deplin.

Când privim în profeţiile legate de Timpurile Neamurilor, aflăm că există două promisiuni — una aparţinând evreilor şi cealaltă lumii. În această perioadă de 2520 de ani, cunoscută ca Timpurile Neamurilor, evreul urma să aibă mai mult sau mai puţin necaz din partea Neamurilor. El nu urma să fie liber — urma să fie mai mult sau mai puţin supus ”stăpânirilor care sunt”. La sfârşitul acestei perioade Biserica va fi glorificată. Împărăţia nu va fi stabilită până la acel timp. La sfârşitul Timpurilor Neamurilor Mesia Se va arăta şi îşi va stabili împărăţia.

Referitor la ultimul împărat al lui Israel, Zedechia, citim: ”şi tu, nelegiuitule, gata să fii ucis, prinţ al lui Israel, a cărui zi vine tocmai când nelegiuirea este la culme! Aşa vorbeşte Stăpânul Domnul: ”La o parte cu diadema, jos coroana! ... . Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos! şi nu va mai sta până ce va veni acela a căruia este dreptul; şi acestuia o voi da”” (Ezech. 21:25-27, partea în italice este după Biblia de la Iaşi, n. t.). Dacă această perioadă de răsturnare este corect înţeleasă că este de 2520 de ani, ar părea că se sfârşeşte cu a Doua Venire a lui Cristos şi cu stabilirea împărăţiei Sale. Supremaţia Neamurilor trebuia să treacă de la naţiune la naţiune până la timpul stabilirii împărăţiei lui Mesia. Aceasta ar dovedi că Ierusalimul va înceta să mai fie călcat în picioare — călcarea nu va continua după sfârşitul acestor Timpuri ale Neamurilor.

Arenda sau permisiunea de a guverna lumea a fost dată neamurilor la timpul când a fost luată de la evrei în zilele lui Zedechia — 606 î. Cr. şi timp de 2520 de ani în care evreii urmau să nu aibă propria lor guvernare, Neamurile urmau să aibă privilegiul de a menţine astfel de guvernări cum puteau. Naţiune după naţiune a încercat să guverneze lumea — întâi babiloniană, apoi medo-persană, apoi greacă şi apoi romană — inclusiv Roma Papală — a patra care a încercat imperiul universal. Aşteptăm să vină timpul când guvernarea lumii va fi predată lui Mesia. Nu putem spune că n-ar putea fi octombrie 1914 ori octombrie 1915. Este posibil ca noi să nu calculăm corect cu câţiva ani. Nu putem spune cu siguranţă. Nu ştim. Aceasta este o chestiune de credinţă, nu de cunoştinţă. ŞUmblăm prin credinţă, nu prin vedere.”

”Omul tare” trebuie dat afară

Dar când se sfârşesc aceste Timpuri ale Neamurilor, nu trebuie să aşteptăm ca transferul să vină ca lumina unui fulger. De exemplu, cam pe la 1 mai, când este ziua mutării aici în New York, cel căruia i-a expirat contractul trebuie să iasă. Apoi noul chiriaş va intra. Aceasta cere puţin timp. Aşa va fi şi cu marea schimbare acum iminentă. Cel care a cumpărat lumea o va lua în stăpânire. Împărăţiile acestei lumi vor fi evacuate. În lume, când soseşte ziua mutării, unii ar putea spune: Acum este timpul să plecăm. şi ei ar putea pleca în dimineaţa zilei de 1 mai. Unii ar putea pleca în ziua anterioară. şi sunt unii care ar putea sta până la amiaza zilei când le expiră contractul. Alţii, mai îndrăzneţi, vor spune: Această mutare ne face mult necaz; şi vor face mare scandal în legătură cu mutarea; şi când pleacă, lasă casa în dezordine.

Cam aşa gândim noi că va fi la sfârşitul contractului puterii Neamurilor. Evacuarea nu va fi făcută înainte de expirarea contractului. Să presupunem că aţi fi proprietar şi chiriaşul vostru ar fi la etaj şi ar refuza să iasă. Ce ar trebui făcut? Ar trebui să aduceţi un poliţist pentru a-l da afară. Astfel poliţistul vine, îl scoate afară şi pune toate lucrurile lui în stradă. Noi gândim că un astfel de procedeu este o ilustraţie a felului cum ”prinţul lumii”, întârziind să plece, va fi dat afară — că el va trebui legat de mâini şi de picioare (Mat. 12:29). Gândim că va fi mult necaz. Dar vom şti pe deplin puţin mai târziu.

”Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos ... până ce va veni acela a căruia este dreptul, şi acestuia o voi da” (Ezech. 21:27). Noul împărat nu-şi va stabili împărăţia într-un minut, într-o oră sau o zi. El deja a venit şi va intra în posesie la timpul cuvenit. El Se pregăteşte să ia Casa, şi ocupantul ei actual nu este foarte sigur dacă trebuie să iasă sau nu. Noi gândim că el trebuie sa fie dat afară din casă. Domnul a spus că, dacă omul cel tare ar fi ştiut, el ar fi vegheat şi n-ar fi permis să i se spargă casa.

Glorificarea bisericii înainte de expirarea contractului

După cum înţelegem noi această chestiune, Biserica va fi glorificată înainte de acel timp. Când expiră contractul, se pare că noii chiriaşi vor fi gata să intre în posesie. şi nu putem vedea cum noii chiriaşi ar putea fi gata să intre în posesie dacă n-ar fi glorificaţi înainte. Dacă ei ar fi încă în trup, n-ar fi gata să intre în posesie. Astfel, dacă Biserica va fi aici în 1915, ne vom gândi că am făcut ceva greşeală. Noi nu înţelegem cum vor muri toţi până la sfârşitul lui 1914 — cum atât de mulţi oameni, din toată lumea — oameni de un singur gând — vor trece toţi dincolo de văl într-un timp atât de scurt.

Dar putem înţelege cum Domnul ar putea dinadins să ne lase într-o măsură de ignoranţă în această chestiune. Nu ştim sigur că octombrie 1914 va vedea toată Biserica glorificată şi timpul de strâmtorare introdus. Noi spunem numai: Iată mărturiile. Iată dovezile. Uitaţi-vă singuri la ele şi vedeţi ce veţi gândi atunci. Fiecare trebuie să accepte sau să respingă faptele. (Vezi Studii în scripturi, Vol. II.)

După câte putem noi raţiona, această cronologie este în mod rezonabil corectă — o bună bază pentru credinţă. ”Umblăm prin credinţă, nu prin vedere.” Dumnezeu nu ne-a spus că trebuie să cunoaştem cu exactitate ora. Dar avem anumite informaţii valoroase şi evenimentele par a împlini tot mai mult aşteptările noastre pe zi ce trece.

Perspectiva actuală

Când am început să publicăm informaţii cu privire la aceste date şi am început să descriem ce trebuia să fie aşteptat în viitorul apropiat — împlinirea Apocalipsei 12 şi 13, de exemplu — nu exista nici un semn de astfel de lucruri. Am arătat că va fi o Federaţie a Bisericilor, o unire generală a tuturor protestanţilor, şi catolicii nu se vor uni cu ei. şi pe vremea aceea nimic nu părea mai puţin probabil decât că protestanţii se vor uni. Cu ani în urmă se formase Alianţa Evanghelică; dar diferite denominaţii susţineau că era cu mult mai bine ca aceste diferite denominaţii să existe. Competiţia este viaţa afacerilor, spuneau ei, şi a fost şi viaţa Bisericii. Acesta a fost argumentul lor.

Acum însă tot acel sentiment a cedat treptat şi ele se unesc. Dar din politeţe, diferitele secte, nu vreau să renunţe la nume, tăbliţa de la uşă, placa de pe sicriu; astfel ei îşi menţin în continuare numele. Federaţia se apropie tot mai mult în fiecare săptămână, în fiecare zi. Dar este adevărat că noi ne-am gândit că ”va coborî foc din cer” mult mai rapid decât a venit.

Totuşi, Federaţia nu este încă atât de bine organizată încât să poată persecuta mult. În diferite oraşe a împiedicat publicarea predicilor în ziare. Unele dintre ziare au fost forţate să renunţe la ele. Lucrul acesta a fost făcut prin slujitori care au mers în grup la biroul ziarelor şi au spus: Vă vom boicota ziarul. Unii editori au spus: Daţi-i drumul şi boicotaţi! Alţi editori însă au spus: Ei bine, nu vrem să mergem împotriva atâtor denominaţii. Pentru aceştia din urmă, această mişcare de opoziţie părea mare, pentru că ea reprezenta atât de mulţi slujitori. Aceşti editori nu s-au oprit să mediteze că relativ puţini dintre oameni se gândesc destul la aceşti slujitori, ca să meargă măcar şi să-i audă predicând duminica! Dar predicatorii au încercat să exercite putere — şi încearcă tot mai mult.

În mod sigur vine timpul când fiecare efort pe care noi îl putem face va fi frânat. Dar intenţionăm să împingem uşa ca să rămână deschisă la fiecare pas atât timp cât putem. Nu intenţionăm să renunţăm, nu-i aşa? Aceste condiţii vin treptat — şi vin la timp — deşi nu aşa de rapid cum ne-am aşteptat. Mişcările lui Dumnezeu sunt de obicei foarte lente. Dar în acest caz noi am aşteptat ceva ce să vină brusc — ceva ce să indice un sfârşit foarte abrupt — o răsturnare a ordinii actuale de lucruri. şi ne gândim că dacă această ”Fiară” urmează să aibă putere (Apoc. 13:11-17), aceasta trebuie să vină foarte curând.

Acum, desigur, toate acestea încă se pot întâmpla — vedem că s-ar putea uşor realiza. Ar putea fi o domnie temporară de prosperitate, o cooperare cu catolicismul. Federaţia poate continua să prospere încă un an şi să realizeze tot ce are de realizat înainte de octombrie 1914; şi căderea Babilonului va urma imediat după acea dată. Acela este unul din lucrurile care trebuie să aibă loc în acel timp.

Un alt lucru pe care îl aşteptăm este întoarcerea evreilor în Palestina. Se vorbeşte tot mai mult despre întoarcerea evreilor în Palestina şi este un interes tot mai mare în această chestiune. Când am început să atragem atenţia asupra acestui subiect al întoarcerii evreilor în ţara Sfântă, nu exista nici o mişcare de felul acesta. Totul a venit de atunci încoace. N-a ajuns încă la aşa de mare dezvoltare cum am fi putut aştepta, dar ea vine. Astfel, când vine octombrie 1914 sau octombrie 1915, sau orice altă dată (Domnul ştie) şi Timpurile Neamurilor se termină, nu urmează să fie o izbucnire care va revoluţiona lumea, totul într-o zi. Dar noi credem că se va întâmpla astfel la scurt timp după aceea.