CONȘTIINȚA ȘI RĂZBOIUL

W. T. 15 Iulie 1916 (pag. 220-221)

Poate că din toate armatele participante la războiul prezent au fost oameni împușcați sau întemnițați, ca pedeapsă pentru refuzul de a lua arma ca soldați pe motive de conștiință. Noi nu trebuie, prin urmare, să considerăm ca extrem felul în care s-a procedat în prezent în Anglia cu acest subiect. Faptul este că, după câte știm noi, Statele Unite și Marea Britanie sunt singurele țări care au propus să se recunoască prin lege motivele de conștiință ale cetățenilor lor, ca temei rezonabil de a fi scutiți de datoria militară.

Desigur, nici o țară nu impune armata pentru străini; și dacă s-ar recunoaște că adevărații creștini sunt străini în privința guvernămintelor pământești, toată chestiunea s-ar putea rezolva de la sine. Studenții Bibliei pretind că urmașii lui Isus au cetățenia în cer și că supunându-se Domnului ceresc ei renunță într-o măsură la supunerea lor față de regii pământești — față de guverne. Pentru acest motiv, de mult am susținut că acei deplin consacrați ar trebui să se abțină de la votul în chestiunile politice. Dacă votează astfel, ei se identifică cu împărățiile pământești, și după cum votează ar putea destul de potrivit să li se ceară să tragă cu arma — să sprijine guvernul pe care l-au ajutat să se creeze.

Pe de altă parte, afirmația scripturală este că deși cetățenia noastră este în ceruri și noi suntem străini și călători în lume, având supunere față de Regele ceresc, totuși, ca toți ceilalți străini, noi trebuie să fim supuși puterilor care sunt — supuși legilor țării în care trăim. Dar, dacă supunerea față de legi nu implică serviciu militar din partea străinului, nici supunerea față de legi din partea Studenților Bibliei nu implică serviciu militar. La fel este și cu jurământul de supunere cerut de la cei care intră în armată — lor li se cere să jure supunere față de rege, și supunere față de ofițerii regelui în toate lucrurile. Acest jurământ nu se cere de la străini, și Studenții Bibliei obiectează la el nu fiindcă ei se opun legii și ordinii sau nu sunt dispuși să fie conduși de guvernul sub care trăiesc, ci fiindcă ei și-au dat supunerea unei puteri mai înalte — Domnul ceresc. Cuvintele Lui, poruncile Lui etc. sunt de cea mai mare importanță pentru ei.

Desigur, acești străini n-ar putea obiecta la deportare, nici n-ar putea apăra drepturi personale pe care nici un alt străin nu le-ar putea cere de la vreun guvern.

Trezirea opiniei publice

Ziarele ne informează că problema celor care din motive de conștiință obiectează la serviciul militar mișcă adânc poporul britanic și a dus la câteva lupte de cuvinte în Parlament. Se ridică pretenția că legile Marii Britanii au prevederi pentru conștiința tuturor supușilor britanici, și că în timp ce aceste legi par a fi respectate prin numirea de comisari care să audieze pe cei care obiectează din motive de conștiință, cu toate acestea, legile sunt în realitate nesocotite, fiindcă judecătorii numiți sunt militari, ale căror interese nu sunt judiciare, ci militare. Unii dintre aceia care au refuzat din motive de conștiință au fost condamnați la doi ani închisoare cu muncă grea. Alții au fost forțați să îmbrace uniforma militară, și au fost împinși și loviți de tovarășii lor în front, fie din pricina loialității din motive de conștiință față de Cuvântul marelui Rege, fie din cauza refuzului de a jura supunere regelui britanic și ofițerilor lui. Alții au fost trimiși în armată în Franța, cu amenințarea că dacă nu-și fac datoria vor fi împușcați.

Toate acestea trezesc opinia publică în legătură cu acest subiect — pentru război și împotriva lui. Fără îndoială curajul, mărturia, spiritul de martir din partea poporului consacrat al Domnului vor exercita o mare influență și vor duce la un studiu mai atent al poruncilor Regelui nostru și al regulilor care guvernează pe toți care sunt sub steagul Lui. Oricare ar fi greutatea care ar veni peste acești frați dragi, noi credem că va rezulta o binecuvântare din vestirea virtuților celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

Între timp, opunându-ne noi nu trebuie să facem uz de forță, nici să ridicăm vocea pentru drepturile noastre. Trebuie să ne amintim că devenind soldați ai crucii ne-am predat voluntar toate drepturile pământești pentru a putea fi participanți împreună cu Căpetenia mântuirii noastre, care a permis să I se ia toate drepturile, chiar până la moarte. Deoarece urmașii lui Isus sunt făcuți spectacol pentru lume și pentru îngeri, lor de asemenea li se permite ca prin iubirea și zelul lor pentru Domnul și pentru mesajul Său să se întărească și să se zidească unul pe altul în cea mai sfântă credință. Să nu uităm privilegiul nostru de a ne ruga unul pentru altul în asemenea împrejurări. Noi nu ne putem ruga ca Domnul să ne ferească pe noi sau pe alții de încercări în aceste direcții, pentru că înțelepciunea divină trebuie să decidă care vor fi acestea, dar este privilegiul nostru să ne rugăm unul pentru altul și pentru noi înșine — să ne rugăm pentru acel har care să ne ajute în orice timp de lipsă, pe care Domnul a promis că ni-l va acorda. Evrei 4:16.

Să se facă, deci, o mărturie foarte credincioasă, cu mare umilință și cu mare simpatie față de aceia care au o opinie diferită de a noastră! Ei susțin că împărăția lui Cristos a fost stabilită; și că regii prezenți ai Europei sunt din hotărâre divină, așa cum pretind pe monezile lor, și că a fi în război, pentru ei înseamnă că Împărăția lui Dumnezeu este în război; și că soldații lor sunt soldații lui Dumnezeu. Ei nu văd că, dacă argumentul lor ar fi adevărat, Împărăția lui Dumnezeu ar fi împărțită și Dumnezeu S-ar lupta împotriva Lui Însuși! Încă puțin, și aurora noii dispensații va fi mai limpede. Atunci toate popoarele vor ajunge să vadă că omenirea are nevoie de conducerea Domnului din cer în toată puterea. Atunci Mireasa lui Cristos va fi fost trecută dincolo de văl. Coroanele gloriei și ramurile de palmier ale biruinței vor fi fost acordate, și timpul pentru binecuvântarea lumii va fi fost sosit.