Vol. 20, Mai-Iunie 2013, Nr. 4 


“MAI ESTE LOC”

“Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa.” Apocalipsa 3:11 .

R 5168 W. T. 15 ianuarie 1913 (pag. 27)

Câteodată se pune întrebarea dacă este posibil ca cineva să se consacre și să fie acceptat la această oră târzie din Veacul Evanghelic, afară de faptul că pentru unul ca acesta este o coroană rezervată. Desigur că ar fi posibil ca unul să se consacre. Consacrarea este întotodeauna potrivită. Avraam și profeții și-au consacrat viețile cu mult timp înainte de a începe Veacul Evanghelic. Sf. Pavel ne informează că acești Vrednici din Vechime au arătat că viețile lor au fost consacrate lui Dumnezeu și dreptății; pentru că ei au suferit — mulți din ei — moarte dureroasă și rușinoasă pentru cauza Lui. Astfel ei au demonstrat că lumea n-a fost vrednică de ei. Evrei 11:33-38.

Faptul că o persoană se oferă în consacrare nu obligă însă pe Atotputernicul să accepte jertfa. În timp ce este adevărat că „Dumnezeu nu este părtinitor” (Fapt. 10:34), totuși favoarea Sa a fost dată mai întâi evreilor și apoi neamurilor. Această favoare este cel mai minunat lucru acordat vreodată ființelor de pe oricare plan de existenț㠖 ca toți care vor accepta condițiile să poată veni în Biserică, în Corpul tainic al lui Cristos, până când un număr suficient va fi fost găsit, până când numărul predestinat își vor fi făcut consacrarea și își vor fi asigurat chemarea și alegerea.

În timp ce Scripturile indică în mod clar că noi trăim chiar la încheierea Veacului Evanghelic, totuși nu aparține de noi să știm când numărul deplin va fi fost consacrat. Credem că într-un mod general chemarea de afară a încetat în 1881 d. Cr.

Gândul nostru este că în anul 1878 au fost multe persoane consacrate care n-au trecut examenul pe deplin; și că în bisericile nominale erau multe mii care făcuseră o deplină consacrare să umble în urmele lui Isus. Din 1874 până în 1881, a fost un mare număr de evangheliști care au predicat în această țară și peste hotare. Dintre toți aceștia, evanghelistul Moody a fost probabil cel mai bine cunoscut. Se pare că el a făcut mulți convertiți; și predicile sale se pare că au fost foarte diferite față de cele ale majorității evangheliștilor. El a predicat iertarea prin sângele prețios al lui Cristos și deplina consacrare lui Dumnezeu.

În acea perioadă de reînsuflețire, mulți au făcut o deplină consacrare, fiindu-le scrise provizoriu numele în ceruri, și au completat numărul cerut. Dar când au venit încercările, mulți au fost găsiți nevrednici de o răsplată mai mare decât cea a Marii Mulțimi. Alții au luat locul celor care au eșuat și la rândul lor au fost probați și cernuți. Au apărut locuri vacante și au urmat încă alții pentru a avea ocazia. Observăm dovezi că această lucrare a continuat în ultimii treizeci de ani și credem că este adevărat că unele nume sunt acum pe listă și că sunt cununi care îi așteaptă pe aceștia.

Motivul nostru pentru acest gând

Oameni care n-au fost interesați de religie și care până acum nu s-au consacrat lui Dumnezeu, recent au făcut o consacrare deplină și au primit dovezi care par să indice că Dumnezeu i-a acceptat. Nu numai că li s-au deschis ochii înțelegerii ca să vadă lucrurile spirituale sau adânci ale lui Dumnezeu, dar și au ocazii de sacrificiu. Deși noi facem un legământ că vom sacrifica (Psalmii 50:5), totuși Domnul este acela care ne dă ocazii pentru a face acest lucru. Faptul că unii recent consacrați primesc și folosesc ocaziile de a sacrifica, arată că atunci când s-au consacrat era un loc liber și că ei îl completează.

La fel și faptul că atât de mulți au fost astfel acceptați din 1878 încoace, pare să implice că a fost un număr considerabil de locuri vacante în lista celor Aleși și că aceasta treptat se completează. Nu ține de noi să spunem câte locuri vacante mai sunt, sau exact când se vor completa acestea. Totuși suntem pe deplin convinși că vor fi completate înainte de sfârșitul „Timpurilor Neamurilor”, care credem că se vor sfârși în Octombrie 1914.

În privința altora care nu s-au consacrat încă, putem zice împreună cu sf. Pavel: “Vă îndemn, dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie” (Romani 12:1). Faceți tot ce puteți. Poate va fi un loc liber și îl veți putea ocupa. Consacrați-vă timpul, talentele, tot ce aveți în serviciul lui Dumnezeu. El este un bun Plătitor; orice răsplată vă va da, va fi un premiu.

Totuși, ne dăm seama că toți cei care vor fi acceptați ca membri în Corpul lui Cristos trebuie să aibă încercări ale credinței și ale loialității înainte de a le fi atribuit un loc anume în Împărăție. Cei care vor fi dezaprobați vor constitui clasa Morții a Doua. Unii vor fi repartizați în Marea Mulțime. Toți aceștia vor fi scoși afară dintre membrii Preoțimii Împărătești. Când unul este pus deoparte ca fiind nevrednic, locul acestuia rămâne liber și coroana lui este eliberată. Aceste locuri vacante, după cum înțelegem noi, se completează acum dintre cei care se oferă.

Această situație este în curs începând cu 1881, când, noi credem, așa cum am declarat mai înainte, a încetat chemarea generală. Când se eliberează un loc, este rațional să credem că dintre cei care sunt în atitudine de așteptare va fi ales acel care este cel mai dezvoltat și în cea mai deplină armonie cu Domnul.

 „Domnul să fie cu tine!” salutarea superba

Cu splendoare solemnă ca o stea căzătoare;

În zori de bucurie și în miezuri de noapte dureroase,

Adie ecoul său dulce aproape și departe.

 

„Domnul să fie cu tine!” când umbrele te înconjoară;

Dovedindu-și puterea iubitoare pentru a alina și

binecuvânta;

Când pericolele întunecă totul și frica te’nfășoară,

„Domnul să fie cu tine!” în tandrețea Sa.