Când vor căuta popoarele pe Dumnezeu

„Ca ei să caute pe Dumnezeu şi, bâjbâind, să-L găsească, măcar că nu este departe de fiecare dintre noi.” Fapt. 17:27.

R4629 W. T. 1 iunie 1910 (pag. 190)

Dovezile din Noul Testament despre acest subiect al căutării Domnului dau ideea că nu foarte mulţi sunt în starea inimii de a-L căuta în prezent. „Dumnezeul veacului acestuia a orbit gândurile celor necredincioşi, ca lumina Evangheliei slavei lui Cristos” şi credinţa lui Isus să nu strălucească în inimile lor (2 Cor. 4:4). Totuşi, după cum spune apostolul, Dumnezeu „nu este departe de niciunul din noi”, şi pe oricine Îl va căuta şi-L va dori, Lui îi va face plăcere să-l binecuvânteze prin aceea că i Se va descoperi. De fapt, tocmai acesta este scopul acestui Veac Evanghelic în care suntem — să găsească, să lumineze, să binecuvânteze şi să strângă într-o clasă specială pe cei care „flămânzesc şi însetează după dreptate”. Pe cei care astfel caută pe Domnul, El îi îndrumă, îi atrage, îi influenţează. Îi conduce spre Domnul Isus Cristos, arătându-le că El este calea necesară prin care se pot apropia de Sine şi îi asigură că nu este alt nume dat prin care să poată fi mântuiţi (Fapt. 4:12), şi că toţi cei care vor veni la El prin Cristos vor fi acceptaţi.

Cei care vin în acest fel, am constatat din propriile noastre experienţe şi din experienţele altora, cât şi din Cuvânt, sunt întâmpinaţi de Domnul la jumătatea drumului. „Apropiaţi-vă de Mine şi Eu mă voi apropia de voi” (Iac. 4:8). Şi pe măsură ce se apropie şi continuă să se apropie tot mai mult prin harul lui Dumnezeu, ei sunt aduşi treptat la o înţelegere că Dumnezeu este dispus să-i accepte ca jertfitori, ca „mădulare ale trupului lui Cristos”. Dacă aceştia se conformează prevederii divine şi îşi prezintă trupurile ca jertfă vie, vor fi priviţi ca sfinţi, plăcuţi lui Dumnezeu (Rom. 12:1). Ei vor recunoaşte „chemarea de sus” (Biblia Revizuită la subsol) la „slavă, cinste şi neputrezire” cu Cristos. Dar, dacă nu vor merge mai departe, ei vor primi astfel harul lui Dumnezeu în zadar. 2 Cor. 6:1.

Apostolul sugerează, nu numai în textul pe care-l analizăm, ci şi în Epistola către Timotei (1 Tim. 2:4), că Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi; voieşte în sensul că îi va trezi pe toţi din moartea adamică şi îi va aduce la „cunoştinţă de adevăr”, ca să poată fi recuperaţi în întregime din toate imperfecţiunile care aparţin condamnării lui Adam, şi astfel să fie aduşi deplin în armonie cu El. Fiindcă aceasta este voia Lui, El a făcut ample pregătiri — nu doar în aranjamentul prin care Domnul nostru a murit pentru toată omenirea, ca să poată fi Răscumpărătorul tuturor, ci şi în prevederea ca toţi să aibă ocazia de a veni la această cunoştinţă şi de a beneficia de ea.

În această predică de pe Colina lui Marte, Apostolul Pavel le-a arătat oamenilor din Atena că acest „Dumnezeu necunoscut”, acest Dumnezeu care nu le era cunoscut lor, este marele Dumnezeu care a împărţit oamenilor unde să locuiască şi le-a pus hotare; că El este supraveghetorul tuturor popoarelor; că El hotăreşte cât de mult şi în ce condiţii să prospere naţiunile şi ce libertăţi şi ocazii pot să aibă. Apoi continuă să arate că, în timp ce Dumnezeu i-a lăsat pe oameni un timp îndelungat în ignoranţă şi a trecut cu vederea multe din imperfecţiunile şi faptele lor rele flagrante, ca şi cum nu le-ar observa, totuşi acum se făcuse un alt pas în acest măreţ Plan: „porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască”.

Apostolul declară mai departe: Eu, Pavel, am ceva să vă spun despre acest mare Dumnezeu şi despre mesajul Său — că toţi oamenii de pretutindeni trebuie să se pocăiască. Mă întrebaţi de ce să se pocăiască? Răspund: pentru motivul că Dumnezeu este pregătit să le ierte păcatele cu o condiţie; El n-a fost gata să facă aceasta cu puţin timp în urmă; El n-a fost gata să facă aceasta până când Cristos a murit; dar deoarecee Cristos a murit şi S-a înălţat la cer „să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu” — pentru credincioşi — Dumnezeu este acum dispus să accepte pe oricine vine la El prin Isus. Este potrivit deci să vă spun că va exista o ocazie de viaţă viitoare prin El.

Şi, mai mult, este potrivit să vă spun şi că „Dumnezeu ... a rânduit o zi [marea perioadă a Mileniului] în care va judeca [proba] după dreptate pământul locuit”. Întreaga lume va avea atunci o probă, o încercare dreaptă, o probare corectă, imparţială, o ocazie deplină „să vină la cunoştinţă de Adevăr”; să vină la o cunoştinţă despre ce este corect şi greşit, o deplină ocazie să vină la perfecţiunea vieţii umane şi să obţină tot ceea ce a fost pierdut prin căderea omului (Luca 19:10). Acest mesaj trebuie, pe cât este posibil, să fie făcut cunoscut tuturor oamenilor de pretutindeni, pentru că fiecare faptă a vieţii lor va avea o greutate în viitor; fie îi va ridica într-o anumită măsură afară din adâncimile degradării în care a fost aruncată lumea prin ignoranţă şi superstiţie, şi le va aduce o dezvoltare a caracterului, fie îi va condamna şi le va aduce o măsură de pedeapsă, făcând astfel situaţia din viitor mai dificilă decât ar fi dacă ar fi căutat dreptatea.