MULȚI RECI PUȚINI CREDINCIOȘI
„Din cauza înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci.” Matei 24:12.
W. T. 15 februarie 1916 (pag. 57-58)
Este evident că Domnul nostru nu vorbește aici despre lume, căci lumea nu are această dragoste. Isus vorbește despre Biserică; numai cu Biserica lucrează acum Dumnezeu. Ca Noi Creaturi, copiii lui Dumnezeu au văzut o mare Lumină, Isus Cristos. Prin această Lumină noi ne-am luminat și căutăm să lăsăm lumina noastră să strălucească în fața oamenilor. Înainte de a fi ai Domnului, înainte de a primi din lumina Sa, noi n-am fost candele aprinse pentru a lumina pe alții.
Biblia declară că toți oamenii sunt prin natură păcătoși, nevrednici de atenția lui Dumnezeu. Dar El a făcut o pregătire de viață veșnică pentru cei perfecți. Cum va primi, dar, un membru al rasei noastre păcătoase viață veșnică? Desigur că nici unul dintre copiii lui Adam nu este vrednic de viață veșnică! Domnul a prevăzut totuși acest caz de necesitate prin moartea lui Cristos. În timpul Vârstei Evanghelice este eliberată din moarte o anumită clasă. În timpul Vârstei Milenare care intră acum, El va ridica și va aduce la perfecțiune omenirea. Dar numai la sfârșitul acelei Vârste, după ce au fost pe deplin încercați, Dumnezeu le va acorda viață veșnică dacă vor fi vrednici. Dacă nu vor ajunge la perfecțiune, El nu le va da viață veșnică deloc, ci îi va distruge.
ARANJAMENT UNIC PENTRU VÂRSTA PREZENTĂ
Biserica este o clasă chemată în mod special. „Voi nu sunteți din lume după cum nici Eu nu sunt din lume”, a spus Învățătorul. „Eu v-am ales din lume.” Omenirea în general este într-o stare de inimă diferită de cei care vin în Biserică. Numai minoritatea flămânzește și însetează acum după dreptate. Dumnezeu în îndurarea Sa reține acum Adevărul de la cei pentru care în prezent acesta n-ar fi o binecuvântare. Această clasă pe care Domnul o cheamă acum din lume „sunt chemați ca să fie sfinți”.
Cuvântul sfânt se aplică la o persoană care este sfântă. Cuvântul sfânt are semnificația de întreg complet, nelipsindu-i nimic. Dumnezeu, care este sfânt, cheamă pe copiii Săi să fie sfinți, spunând, „Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt” (1 Petru 1:16). Dar noi am fost prin natură nesfinți; de aceea El a făcut aranjamentul pentru îndreptățirea noastră, ne-a făcut drepți, întregi. Lumea în general va fi făcută dreaptă în timpul Mileniului. Acum nimeni nu este făcut drept în sens real.
În ce fel, deci, o face Dumnezeu acum pe Biserică dreaptă? O, aici este frumusețea planului lui Dumnezeu! Ei sunt socotiți drepți, prin socotirea meritului perfect al lui Cristos pentru fiecare din ei. Acesta este un aranjament unic, specific numai vârstei prezente. Dumnezeu spune, „Chemarea Mea acum este o invitație la o natură nouă. Nu invit acum pe nimeni la Restabilire; dacă ar fi așa, n-ar fi necesar să fac această chemare specială. Eu vreau o anumită clasă pentru un anumit scop, să fie folosită mai târziu în binecuvântarea întregii lumi. Știu pe unii care ar fi bucuroși să răspundă. Așa că Îmi trimit Mesajul, așa încât cei în stare să audă să poată auzi”.
TELEGRAFIA FĂRĂ FIR ILUSTREAZĂ UN MARE ADEVĂR
Cu toții știm ceva despre sistemul telegrafiei fără fir. El este una dintre binecuvântările din această „zi a Domnul de pregătire” pentru veacul nou care acum intră. Ea poate servi ca ilustrație a felului în care Dumnezeu Și-a trimis Adevărul în timpul vârstei Evanghelice. Dacă noi vrem să auzim Chemarea Domnului, trebuie să avem receptori. Dacă nu avem receptori, nu putem auzi deloc Mesajul. Noi trebuie să avem inimi receptive, gata să primească Mesajul iubirii și îndurării lui Dumnezeu cu bucurie.
Dacă inima nu vă este acordată corect, nu puteți înțelege; dar pe măsură ce o acordați cu Domnul, Mesajul va intra și veți putea auzi unduirea tonurilor. Dumnezeu ne vorbește în tonuri de un anumit caracter. Noi recunoaștem acele tonuri și răspundem, dacă inima ne este în atitudinea corectă. Nouă ne-a dat adversarul un ton greșit că Dumnezeu a osândit lumea, a făcut un loc unde să tortureze veșnic majoritatea omenirii. Cu tonul acela greșit dat nouă, noi n-am fost în poziția de a primi Mesajul adevărat. Mesajul adevărat al lui Dumnezeu este o melodie ((294)) glorioasă, o melodie minunată.
În sfârșit am primit melodia corectă din Cuvântul lui Dumnezeu. „Acum pot auzi mai bine”, am spus noi. „Da, da; Dumnezeu este iubire!”; „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu”; „Cum are milă un Tată de copiii săi, așa are milă Domnul!” Da, acum înțeleg ceva din lungimile și lățimile, din înălțimile și adâncimile iubirii lui Dumnezeu! Este o simfonie prea minunată pentru a o înțelege complet, n-o pot înțelege în întregime, dar există. O aud tot mai clar.
Numai cei care-și acordează inima cu Dumnezeu o pot auzi în întregime, și cu cât ți-e inima mai bine acordată, cu atât o poți auzi mai bine. Dacă insrumentul ți-e dezacordat, dacă se întâmplă ceva ce te scoate de pe unda cerească, atunci nu poți auzi melodia minunată. Dacă nu te menții în legătură strânsă cu Domnul, nu vei reuși să prinzi armonia. Nu vei fi acordat la Cel Infinit.
DREPTATEA, CALITATEA DE BAZĂ A CARACTERULUI
Cum este caracterul lui Dumnezeu despre care noi învățăm mai mult pe măsură ce studiem Cuvântul Său? Aflăm că însăși baza caracterului lui Dumnezeu este Dreptatea, Dreptatea absolută. Dacă Dumnezeu ar fi nedrept, noi nu ne-am putea baza niciodată pe El. Astăzi ar putea pune niște termeni sau condiții, apoi mâine le-ar schimba. Dar El este absolut drept; „Dreptatea și judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie” (Psalm 89:14). El nu se schimbă; „Eu sunt Iehova, Eu nu Mă schimb” (Maleahi 3:6). El este „același, ieri, astăzi și totdeauna.” El nu ne va lăsa niciodată, El nu ne va înșela niciodată. Oricine dorește să fie cuvenit acordat cu Dumnezeu trebuie să exerseze pe această coardă a DREPTĂȚII. Dreptatea trebuie să intre în inima și viața noastră. Cu cât venim mai mult în armonie cu dreptatea, cu atât vom înțelege mai bine și vom intra în spiritul marelui plan al lui Dumnezeu. Avem încredere că acesta este lucrul pe care noi ne străduim să-l facem.
Dar există multe moduri de a fi nedrept. Putem spune lucruri nedrepte despre aproapele nostru; putem face ca greșeli mărunte să apară greșeli mari; putem colora lucrurile pe nedrept. Putem folosi cuvinte cu o anumită intonație sau accent, cu o mișcare din umăr, dând o impresie greșită care ar putea fi în detrimentul reputației altuia. Deși s-ar putea să nu vrem într-adevăr să facem rău altuia, totuși acest curs ar fi greșit și ar putea face rău incalculabil. Când spui, „N-aș dori să fiu văzut în tovărășia acelui om”, ai putea să nu vrei să-i faci rău, totuși te-ai face vinovat de defăimare. Receptorul nu-ți este în armonie cu Dumnezeu.
Apoi cineva poate fi nedrept în minte. Mulți oameni pot avea prejudecăți împotriva anumitor lucruri sau persoane fără motive juste. În acea măsură ei nu sunt în armonie cu dreptatea. Ceea ce trebuie să facem este să gândim cu dreptate, sobrietate, blândețe, pe linia Regulii de Aur, să facem ca vorbele și faptele noastre să fie în armonie cu principiile dreptății. Astfel noi vom fi enorm ajutați în dezvoltarea caracterului creștin veritabil care este absolut esențial, dacă vrem să avem aprobarea Tatălui.
Dreptatea este prin urmare baza, primul lucru necesar în zidirea caracterului. De la această bază trebuie să continuăm spre atingerea compătimirii, bunăvoinței, iertării, iubirii. Dumnezeu a fost foarte iubitor și compătimitor față de noi. El S-a îngrijit pentru noi de un Răscumpărător. El ne-a acoperit multele noastre neajunsuri. Apoi, pe măsură ce noi vom căuta să-L copiem pe Dumnezeu, vom căuta să fim blânzi, răbdători și folositori tuturor. Dar întâi trebuie să fim drepți. Dacă avem în minte o caracteristică nedreaptă, aceasta se va interpune comuniunii noastre cu Dumnezeu și noi vom fi în pericol de a nu ne face chemarea și alegerea sigură.
Noi suntem continuu înconjurați de spiritul lumii ura, invidia, răutatea, cearta. Așa că noi trebuie să ne ținem foarte aproape de Domnul pentru a contracara acest spirit. Lumea și lucrurile naturii căzute sunt atât de aproape de noi încât cu greu putem evita de a fi contaminați de ele. Cu greu poate trece cineva printr-un loc respingător fără să antreneze cu sine mirosuri respingătoare. Dar Domnul ne-a furnizat în Cuvântul Său cel mai eficient dezinfectant. Toată curățirea necesară se scoate din Mesajul pe care Dumnezeu ni l-a dat, cu instrucțiunile lui explicite. Acest Mesaj transmis de la El fără fir ne spune despre iubirea Sa pentru noi, vorbește pace prin Isus Cristos Domnul nostru, ne face cunoscut privilegiul nostru de a deveni moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Domnul nostru Isus.
Fiind chemați cu Chemarea aceasta cerească, putem repede înțelege că Dumnezeu nu ne-ar vrea în această clasă dacă n-am avea spiritul potrivit. Selecția nu este după un capriciu al preferinței divine. Dimpotrivă, Dumnezeu alege după caracter, după calitățile naturale de onestie și dorință de a fi just, drept, oricare ar fi slăbiciunile naturale. Dreptatea este însăși baza tronului lui Dumnezeu, temelia guvernării Sale.
SPIRITUL LUMESC PRINTRE CREȘTINII PRETINȘI
În textul nostru Domnul Isus declară că la un anumit punct în Vârsta Evanghelică, și se pare că El indică spre ((295)) zilele noastre, „fiindcă nelegiuirea se va înmulți, iubirea multora se va răci”. Redarea din Versiunea Revizuită este mai tare decât cea din Versiunea noastră Comună (în lb. engleză n.t.). Nu numai iubirea multora se va răci, dar a celor mulți, a majorității urmașilor pretinși ai lui Cristos. Cât de adevărat s-au îndeplinit cuvintele Învățătorului! Nelegiuirea este inechitate, injustiție, nedreptate. Textul nostru ar putea fi citit în mod cuvenit, „Din cauză că nedreptatea se va înmulți, iubirea celor mulți se va răci”. Noi suntem în timpul asupra căruia Domnul nostru a vrut în mod special să ne atragă atenția. Cât de puțini, comparativ, au dat atenție avertizării!
STUDIILE ÎN SCRIPTURI arată că în aranjamentul lui Dumnezeu profetul Ilie a fost un tip al Bisericii în trup Isus fiind Capul lui Ilie cel antitipic, iar Biserica fiind Corpul Său. Cei trei ani și jumătate, 1260 de zile, din experiențele lui Ilie în timpul când se ascundea în pustie de regina Izabela, au fost simbolici, și corespund celor 1260 de ani ai Bisericii adevărate în starea de pustie, unde ea a fugit de Izabela cea antitipică (Apocalipsa 12:6,14; Daniel 7:24, 25). Ieșirea lui Ilie din pustie a prefigurat ieșirea Bisericii adevărate a lui Dumnezeu din ascunzătoarea ei din pustie după anul 1799 d.Cr., când puterea Izabelei a fost sfărâmată, iar ploile abundente care au urmat, au reprezentat circulația largă a Bibliei de atunci încoace.
Biserica lui Cristos, cei veghetori, sunt acum într-un timp special de așteptare. Clasa Ilie va fi luată curând dincolo de văl. Clasa Elisei va fi lăsată până mai târziu, ca să-și spele hainele murdare în sângele Mielului în „marea strâmtorare” care este chiar în fața lumii. Se pare că acum Domnul încearcă în mod special poporul Său. Printre mulți din poporul lui Dumezeu iubirea a răcit, fiindcă nedreptatea abundă pretutindeni. Mulți pretind astăzi a crede lucruri pe care nu le cred. Forme goale de evlavie predomină peste tot. Iubirea de plăceri este excesivă. Ca rezultat, mulți creștini pretinși sunt căldicei sau reci. Ei zic, „Ia uite ce fac sistemele bisericii. Ce este bine pentru conducătorii bisericii este bine și pentru mine”. Astfel mulți urmează o cale foarte șovăitoare.
Peste tot se practică multă nedreptate. Găsim mare neglijare a Regulii de Aur. Părinții creștini, de asemenea, lasă educația religioasă a copiilor lor pe seama Școlii Duminicale, unde profesorii sunt adeseori cu totul incompetenți să-i instruiască în Cuvântul lui Dumnezeu. Părinții creștini ar trebui să fie preoții propriei familii. Ei au o mare responsabilitate. Fiindcă nelegiuirea predomină, ispita multora este să urmeze mulțimea. Dar copiii Domnului nu trebuie să urmeze mulțimea în a face rău. Noi trebuie să învățăm acum repede toată voia lui Dumnezeu cu privire la noi. Sfârșitul încercării Bisericii se apropie. Nu ne-a mai rămas mult timp în Școala lui Cristos. În curând sfinții vor fi judecătorii lumii. Vom fi noi printre acei judecători?
ATITUDINEA CUVENITĂ A CREȘTINILOR
Fiecare copil al lui Dumnezeu să se învioreze. Fiecare să încurajeze pe frați la credincioșie. Să dăm mare atenție Cuvântului lui Dumnezeu, ca să putem deveni tot mai asemenea Tatălui nostru din ceruri. Să iubim lucrurile care sunt adevărate, drepte, nobile, asemenea lui Dumnezeu. Să renunțăm la orice altceva pentru lucrurile cerești. Noi nu ne putem apăra drepturile în lume. Noi ne-am predat drepturile pământești când ne-am predat Domnului. Poate sunt împrejurări când am putea protesta, cum a făcut Isus când a fost lovit. Dar El n-a răspuns, nici n-a răsplătit la rău cu rău. Și noi trebuie să umblăm cum a umblat El. Să nu permitem ca nelegiuirea altora să ne răcească inima.
Cel căruia noi trebuie să-I fim plăcuți, Cel cu care noi avem de-a face, Cel pe care-L iubim mai presus de orice legătură omenească, este Domnul nostru. Noi dorim să facem voia Lui. În ceea ce-i privește pe frați, să facem cât putem de bine pentru ei. Înțelepciunea cerească să ne fie îndrumătorul. Să urmăm pe Isus cu credincioșie pe Calea Îngustă, orice ar face cei din jurul nostru; și în curând vom auzi cuvintele dulci, „Bine, serv bun!”