Vol. 8 Septembrie-Octombrie 2001 Nr. 6

DEZVOLTAREA CA NOI CREATURI ÎN CRISTOS

„Dar hrana tare este pentru oamenii maturi, pentru aceia ale căror simţuri s-au deprins, prin exerciţiu, să deosebească binele şi răul.” Evr. 5:14 .

R5688 W. T. 15 mai 1915 (pag. 151-152)

Apostolul aici pare să se gândească la unii care sunt copilaşi în Cristos, unii care au concepţii imature despre Dumnezeu şi despre Planul Său, cărora le lipseşte dezvoltarea spirituală, comparându-i cu alţii care sunt mai dezvoltaţi, care au ajuns bărbaţi în Cristos Isus — care sunt „maturi”, cum exprimă apostolul Pavel, maturi în realizări creştine. „Hrana tare” le aparţine acestora. Apostolul le-a făcut o mustrare unora care, având în vedere lungimea timpului de când erau în Cristos, ar fi trebuit să fie tari în credinţă, în doctrină, în viaţa spirituală, şi ar fi trebuit să fie capabili să-i înveţe pe alţii. Totuşi ei erau încă prunci, având nevoie ca alţii să-i înveţe din nou primele principii ale doctrinei lui Cristos, având nevoie să fie hrăniţi încă tot cu lapte, nefiind încă în stare să asimileze „hrana tare”.

Începătorii care nu de mult Îl cunosc pe Cristos, care sunt noi în privinţa adevărurilor Planului lui Dumnezeu, nu trebuie să fie sufocaţi cu hrană tare. Aceştia pot fi hrăniţi cu adevăruri mai simple, pe care ei le pot asimila. Ei au nevoie de „laptele . . . curat, ca prin el să crească”. Unii din poporul Domnului, care au fost de mai mult timp pe cale, vorbind cu cei mai recent consacraţi, în mod neînţelept încep să le spună adevăruri privitoare la nemurire, treime etc. înainte ca aceştia să poată fi în stare să le digere. Aceştia le dau hrană tare copilaşilor şi pot să-i alunge de la masa Domnului, provocându-le indigestie spirituală, astfel încât ei nu mai pot mânca nici măcar din hrana mai simplă dată de Domnul.

Pentru cei care sunt numai începători pe calea cea bună există mâncare din belşug în Cuvântul lui Dumnezeu, de felul celei care se poate digera mai uşor; hrană care ar trebui să fie de ajutor noilor creaturi în Cristos care doar încep să umble pe cărarea îngustă. Nu trebuie însă să înţelegem că ei trebuie să continue să trăiască o perioadă lungă numai cu lapte. Pe măsură ce cresc şi se dezvoltă cu o dietă pe bază de lapte, li se poate da hrană ceva mai tare, până când după un timp ei vor fi în stare să digere trăsăturile mai tari ale Adevărului şi să ia hrană din ele. Unii se dezvoltă şi sunt în stare să digere hrana tare mult mai repede decât alţii. Cei care n-au fost învăţaţi în mod fals cu privire la doctrinele scripturale, care nu au fost adânciţi mulţi ani în erorile aduse în Biserică în timpul Veacurilor Întunecate, sunt adesea mult mai pregătiţi şi mai capabili să pătrundă adevărul asupra acestor subiecte decât cei care au fost mult timp sub influenţa orbitoare a erorii în aceste direcţii.

STUDIUL SISTEMATIC ESTE NECESAR

Cei care au o minte umilită, de învăţăcei, căutând un „aşa zice Domnul” pentru tot ceea ce acceptă, neîncercând să susţină vreo teorie de-a lor, ci să urmeze numai pe Domnul, dacă iau Studiile În Scripturi şi Biblia, şi dacă iau planul pas cu pas, într-un mod sistematic, ordonat, aşa cum este prezentat, şi verifică fiecare afirmaţie prin Cuvântul cel sigur al lui Dumnezeu, pot în general să vadă adevărul cu privire la aceste doctrine fundamentale fără prea mare greutate. În acest fel ei câştigă o vedere cuprinzătoare a întregului plan al lui Dumnezeu şi pot vedea cum diferitele lui trăsături se potrivesc şi se îmbină unele cu altele; aceasta ar fi imposibil dacă ei ar auzi la început numai o parte din Plan, disociată de restul.

Pentru acest motiv este bine să sfătuim pe cel nou interesat să citească şi să verifice pentru sine, şi să nu ne străduim să explicăm prea mult prin discuţii. Unii prieteni bine intenţionaţi fac adesea mult rău în acest fel, în zelul lor de a-l face pe începător să pătrundă totul dintr-o dată, ceea ce este imposibil; şi adesea eforturile lor rezultă în încurcarea minţii celui care caută Adevărul.

VEDEREA SPIRITUALĂ, O CHESTIUNE DE CREŞTERE

Uitându-ne la un prunc, vedem că el poate scoate strigăte de bucurie, poate mişca puţin picioarele, poate plânge şi într-o anumită măsură poate vedea obiectele. El are o anumită măsură de apreciere a lucrurilor frumoase, a lucrurilor înfricoşătoare, a lucrurilor îmbucurătoare. Dar el nu vede lucrurile foarte clar şi nici nu le înţelege. Dacă trecem mâna prin faţa ochilor lui, aparent el nu-şi poate concentra privirea. Cum sunt puii de pisică tineri, care nu pot să-şi dea seama ce este aproape şi ce este departe, tot aşa este şi cu începătorii, pruncii, în chestiunile spirituale. Cei mai tineri, în încercarea lor de a studia Cuvântul lui Dumnezeu sunt capabili să treacă uşor prin el şi cred că pot vedea una sau alta. Lor nu li se pot încredinţa adevăruri importante la început, pentru că sigur s-ar poticni.

Dar pe măsură ce aceştia devin mai maturi, ei pot „împărţi drept” Adevărul, pot deosebi Adevărul de eroare, pot spune ce ar fi dăunător şi ce ar fi folositor. Chiar şi un copil care se arde la foc învaţă să fie atent la ceea ce arde şi învaţă să se apropie de foc cu foarte mare grijă, foarte chibzuit. După cum toate acestea sunt adevărate în legătură cu lucrurile vremelnice, şi după cum simţul aprecierii şi al înţelegerii se dezvoltă în copilaş, tot aşa este şi cu un copilaş în Cristos, există o dezvoltare a simţului aprecierii şi a capacităţii de a înţelege înălţimile, adâncimile, lungimile şi lărgimile Înţelepciunii şi Iubirii lui Dumnezeu, şi plinătatea şi măreţia Planului Său mare cu toate trăsăturile lui diferite.

((574))

HRANA NECESARĂ ÎNTOTDEAUNA LA „TIMPUL POTRIVIT”

Pentru a câştiga această apreciere este necesar nu numai să citim Adevărul, ci şi să ne gândim la el, să ni-l însuşim, să ne străduim cu seriozitate să ne conformăm vieţile după el. Desigur că este mai bine să se citească un număr de pagini sau de capitole din Biblie decât să se citească un lucru fără valoare; dar numai prin citirea unui anumit număr de pagini din Biblie fără a înţelege, se realizează puţin. Biblia trebuie să fie studiată; şi Domnul nu Şi-a lăsat niciodată poporul Său fără învăţători aleşi de El Însuşi, care au fost în stare să conducă pe iubitele oi din Staulul marelui Păstor în păşuni verzi unde ele puteau obţine orice hrană de care aveau nevoie la acel timp. Pe măsură ce dezvăluirea treptată a Adevărului în timpurile şi sezoanele lui a mărit cantitatea şi varietatea de hrană cerută de turma lui Dumnezeu pentru hrănirea lor cuvenită, acesta a fost furnizat de El prin mijloace pe care El le-a ridicat în acest scop la timpul potrivit.

Adevăraţii sfinţi ai lui Dumnezeu nu au fost lăsaţi niciodată, în nici un veac, fără toate rezervele necesare. În zilele noastre s-a dezvăluit mai mult Adevăr decât în oricare perioadă precedentă din istoria Bisericii. Acum este necesară hrană mai multă şi mai bogată, ca să întărească Biserica pentru condiţiile şi probele specifice din această zi; şi a fost furnizat mai mult. Dar aşa cum am declarat şi aşa cum arată apostolul în textul nostru, există diferite grade de dezvoltare în Biserica lui Cristos; şi unii au fost acceptaţi din lume în aceste zile târzii pentru a lua locurile altora care prin necredincioşie şi-au pierdut coroanele. De aceea se cere înţelepciunea de sus pentru a hrăni şi nutri pe aceştia mai slabi în mod potrivit.

PRIMELE LECŢII ÎN ŞCOALĂ

La şcoală există lecţii aranjate potrivit capacităţii şi înţelegerii elevilor. Când se predau lecţiile elementare de scriere, profesorul începe cu unele cuvinte scurte, simple, în loc de cuvinte lungi. La început se dau cuvinte ca de exemplu: v-a-c-ă, vacă; p-i-s-i-c-ă, pisică. O învăţătoare care este înţeleaptă şi îşi cunoaşte meseria nu s-ar gândi să înceapă la copiii mici cu unele cuvinte cum ar fi „pronostic” sau „hipopotam”. Elevului i se dau mai întâi cuvinte mai simple şi mai uşor de înţeles. Lecţiile obiective, prin imagini etc. sunt de asemenea folosite la început pentru a atrage privirea şi pentru a ajuta astfel mintea copilului.

Tot aşa este şi cu lucrurile religioase. Cei care vor să dea altora îndrumări potrivite trebuie să fie calificaţi să înveţe pe alţii. Domnul a aşezat diferitele membre în Corpul lui Cristos „aşa cum I-a plăcut”. Unora le-a dat apostoli şi făcători de minuni, altora evanghelişti, învăţători şi păstori. În istoria timpurie a Bisericii, în starea ei de pruncie, erau necesare minunile şi deci au fost oferite — lecţii obiective şi dovezi pentru ochi, pentru urechi, pentru simţurile fizice exterioare. După ce Biserica s-a stabilit, aceste dovezi exterioare în legătură cu Adevărul au trecut.

Aspostolul Pavel spune: „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când am devenit matur, am terminat cu ce era copilăresc” (1 Cor. 13:11). Tot aşa este cu orice urmaş adevărat al lui Cristos. Pe măsură ce creşte şi se dezvoltă, pas cu pas, pe măsură ce simţurile lui se deprind să discearnă binele şi răul — ceea ce este adevărat, ceea ce este drept, ceea ce este de folos, ceea ce este cuprins în glorioasa Chemare de Sus a Bisericii, ceea ce este inclus în consacrarea deplină lui Cristos — el înlătură tot mai mult părerile sale copilăreşti, concepţiile sale imature, şi devine educat şi avansat în lucrurile lui Dumnezeu — lucrurile adânci. Un începător care n-a învăţat să studieze Cuvântul lui Dumnezeu, l-ar putea lua şi ar putea scoate din el lucruri care i-ar fi într-adevăr dăunătoare. O persoană trebuie să înveţe să ia adevărurile Bibliei în contextul lor — să vadă ce înseamnă, cum se aplică, la cine se aplică etc. — altfel totul va fi confuzie şi contradicţie. O persoană poate scoate muzică frumoasă la un instrument numai când învaţă cum să folosească clapele, cum să combine diferitele strune; altfel rezultatul este numai disonanţă.

RESPONSABILITATEA CELOR CARE SUNT DE MULT PE CALE

Există anumite principii aşezate în Biblie. Noi trebuie să ajungem la o înţelegere a acestor principii şi să le aplicăm în vieţile noastre zilnice. Există principiul Dreptăţii — un principiu temelie. Acest principiu trebuie recunoscut şi practicat înainte ca noi să fim în starea potrivită de a putea zidi pe această temelie principiile Iubirii, Milei, Blândeţii etc., toate acestea trebuind să fie încorporate în vieţile noastre, în caracterele noastre ca şi copii ai lui Dumnezeu. Avem nevoie să învăţăm ce înseamnă dreptatea, ce înseamnă iubirea adevărată. Standardele lumii în aceste direcţii au fost mult stricate, şi noi avem nevoie să fim învăţaţi în mod potrivit de la singura sursă autorizată — Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să învăţăm cum să aplicăm aceste principii.

Cei care de câtva timp beau din Fântâna Adevărului şi se hrănesc la masa Domnului, unde hrana este curată, nealterată, hrănitoare, ar trebui să fie pe deplin stabiliţi în primele principii ale doctrinei lui Cristos. Mare parte din suprastructura de „aur, argint şi pietre scumpe” trebuie să fie deja înălţată, iar lucrarea bună a dezvoltării caracterului trebuie să înainteze constant zi de zi. Noi trebuie să fim ferm înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, aşa încât nimic să nu ne poată mişca. Trebuie să fim în stare să discernem clar între adevăr şi eroare în fiecare punct important. Trebuie să fim atât de loiali Domnului şi Cuvântului Său, încât să ne bucurăm de privilegiile glorioase de a-l vesti în orice ocazie potrivită. Noi trebuie să ştim ce credem şi de ce credem aşa, şi să fim curajoşi şi intransigenţi în declararea Adevărului care ne-a binecuvântat atât de mult inimile şi vieţile.