Vol. 17, Mai-Iunie 2010, Nr. 4
LUCRAREA LUI DUMNEZEU ÎN VOINȚA ȘI MINTEA NOASTRĂ
Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după buna Sa plăcere, și voința și înfăptuirea.” Fil. 2:12, 13.
R 5303 W. T. 1 septembrie 1913 (pag. 263-265)
În orice loc în care apostolii folosesc cuvântul noi”, ei se referă evident la Noua Creație, noile creaturi spirituale în Cristos. Când sf. Pavel spune, Duceți până la capăt mântuirea voastră”, el se adresează Bisericii, nu lumii. Lumea nu este acum în încercare pentru mântuire. Duceți până la capăt mântuirea voastră. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după buna Sa plăcere, și voința și înfăptuirea.” Dar când se adresează Noii Creaturi, trebuie să ne amintim că personalitatea este totuși păstrată. De exemplu, apostolul spune: Ați fost cumpărați cu un preț” înainte de a deveni Noi Creaturi. Este același eu, aceeași personalitate ca înainte.
Prin cuvintele Dumnezeu este Acela care lucrează în voi”, apostolul nu vrea să spună că Dumnezeu a început să lucreze în voi când ați fost cumpărați, ci vrea să spună că El a făcut aceasta înainte de momentul conceperii și însuflețirii voastre; căci după cum spun Scripturile în altă parte, noi am fost atrași de Dumnezeu și am fost chemați de Dumnezeu înainte de consacrarea noastră.
DUMNEZEU ESTE MAGNETUL PENTRU CEI CARE IUBESC DREPTATEA
Dumnezeu este reprezentat ca un mare Magnet care-i atrage pe toți cei care iubesc dreptatea. El ne-a atras înainte de a fi creștini adevărul și dreptatea Tatălui nostru ceresc a fost magnetul. Omul fiind la origine creat în chipul și asemănarea lui Dumnezeu, o măsură din acest chip și asemănare încă a rămas. Și în oricare măsură omul natural iubește dreptatea, adevărul și mila, el are ceva ce este aprobat de Dumnezeu, care este marele Centru al Dreptății, Justiției, Adevărului și Milei.
Unii din omenire au căzut atât de jos încât puterea de atragere a Magnetului are foarte mică influență asupra lor. În alții din rasa noastră decăzută a rămas o măsură mai mare din asemănarea de caracter a Domnului. Unii ca aceștia care au o oarecare iubire pentru dreptate, un oarecare grad de milă, vor avea o atragere spre marele Tată ceresc. Poate că fiecare dintre noi care suntem ucenici ai lui Cristos am simțit ceva din acea atragere înainte de a veni la Tatăl. Domnul Isus spune: Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl”. Astfel că trebuie mai întâi să fim atrași de Tatăl.
Dar Dumnezeu a stabilit numai o singură Cale de a veni la El și această Cale este Cristos. Deci, acei care doresc să vină la Dumnezeu, trebuie să vină pe această Cale și trebuie să afle condițiile prin care pot veni. Lor li se spune că pot veni doar umilindu-se și sacrificându-și eul. Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Astfel Domnul pune o barieră acolo, și nimeni nu va intra în afară de cei care au o dorință reală, serioasă. În veacul următor, Dumnezeu are ceva de oferit restului omenirii. El va lucra cu ei în condiții diferite. Dar acum El nu i caută pe aceia care numai bâjbâie după El.
Pentru cei care Îl caută pe Domnul vine întrebarea: Iubiți pe Dumnezeu și dreptatea? Renunțați la toată voința și preferințele umane și acceptați în schimb voința divină? Dacă ei acceptă aceste condiții, atunci vor deveni ucenici ai lui Isus. Dacă ei spun: Nu, nu pot merge atât de departe, atunci ei nu pot deveni ucenicii Lui. După cum a spus un slujitor bisericesc nu demult: Nu am luat consacrarea atât de în serios până acum”. Așa se întâmplă cu mulți. Le-ar plăcea să meargă în cer pe paturile de flori al comodității.
Dar cei care fac o deplină consacrare a vieții lor, care prin Cristos intră într-o relație vitală cu Tatăl, sunt Noi Creaturi. Încetează Dumnezeu să lucreze în ei după ce a fost făcut acest pas? Nu. Dumnezeu a prevăzut și alte căi prin care El lucrează în ei. Spiritul asemănării de caracter cu Dumnezeu iubirea lor pentru dreptate Ź este cel care a lucrat în ei astfel încât ei au fost dispuși să renunțe la drepturile lor pământești. Aceasta este o lucrare plină de forță. Astfel lucrează Dumnezeu la început în noi să voim. Deci, tot ceea ce am făcut noi a fost să ne predăm Lui, prin Cristos. Noi am vrut să ne predăm lui Dumnezeu, dacă El a vrut să ne primească. Și ne-a primit.
TREI CĂI DE A HOTĂRÎ VOINȚA LUI DUMNEZEU
Noi primim instrucțiunea să cunoaștem voința lui Dumnezeu prin Cuvântul Său, prin providențele Sale și prin toate experiențele vieții, pentru a putea atât să voim cât și să facem buna Sa plăcere. Când ne-am consacrat am vrut să facem voia lui Dumnezeu. Dar n-am văzut acea voie pe deplin. Pe măsură ce mergem mai departe, vedem tot mai clar voia Sa. Și pe măsură ce vedem conducerile providenței Lui în toate experiențele vieții, devenim tot mai impregnați cu Spiritul Lui Spiritul sfânt. Astfel Dumnezeu lucrează treptat ca să înfăptuim. Voința vine prima, apoi însuflețirea, energizarea, acțiunea.
Puterea care lucrează în noi ca să înfăptuim este aceeași putere ce lucrează în noi ca să voim. Putem să voim perfect? Da. Putem să facem perfect? Nu. De ce putem să voim perfect și nu putem să facem perfect? Pentru că voința lui Dumnezeu a devenit voința noastră, mintea noastră. Apostolul spune: Cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu firea păcătoasă slujesc legii păcatului” (Rom. 7:25). Carnea a moștenit diferite slăbiciuni și înclinații căzute; de aceea nu suntem în stare să facem fapte perfecte, și carnea are nevoie continuu de Haina Dreptății lui Cristos.
Avem nevoie continuu ca marele RăscumŹpărător să fie marele nostru Avocat, ca să putem veni cu curaj la Tronul Harului ceresc și să găsim milă și ajutor la timp de nevoie. Astfel Dumnezeu lucrează în Noile Creaturi, întâi să voiască și apoi să facă buna Sa plăcere. Și fiecare promisiune a lui Dumnezeu este pentru acest scop nu numai să ne supunem voinței Sale, ci și să ne bucurăm să facem buna Sa plăcere, să ne facă plăcere să facem voia Sa cu orice preț. Astfel vom lucra la mântuirea noastră și Îi vom plăcea Domnului nostru ceresc.
SĂ LUCRĂM LA MÂNTUIREA NOASTRĂ
Pentru a aprecia textul nostru trebuie să-l studiem în cadrul lui potrivit, amintindu-ne că nu este adresat lumii, cum sunt unii înclinați să presupună. Este adresat unei clase speciale ale cărei păcate au fost iertate, și care prin Cristos a fost adusă într-o relație specială cu Dumnezeu, în poziția de fii ai lui Dumnezeu. Și din acest punct de vedere ei trebuie să lucreze la mântuirea lor. Mântuirea noastră trebuie să ne fie adusă la descoperirea Domnului nostru Isus Cristos.
Nimeni nu are mântuire acum decât într-un sens socotit. În acest sens am fost mântuiți și ne putem apropia de Tatăl. Dar noi încă suntem sub stăpânirea generală a Păcatului și a Morții. Încă nu suntem mântuiți în realitate. Trebuie să lucrăm la mântuirea noastră. În acest text apostolul arată cum va fi făcută aceasta. El mai arată aceasta când se adresează Bisericii cu Preaiubiților. Nu s-ar adresa astfel unor persoane josnice sau celor care n-ar avea nici o cunoștință despre Cristos care ar fi ori păgâni, ori mai rău. Epistola în sine arată că se adresează sfinților lui Dumnezeu.
Ce fel de mântuire este aceasta despre care vorbește apostolul la care trebuie lucrat? Nu este mântuire în sens general, din păcat și moarte înapoi la perfecțiune umană, când toate condițiile vor fi favorabile, când Satan va fi legat pentru o mie de ani și când toată influența activă a Împărăției lui Mesia va funcționa. Când apostolul spune aici mântuirea voastră”, el specifică mântuirea specială a acestui Veac Evanghelic o mântuire așa de mare”. Evrei 2:3.
Întrând în mod deosebit în această chestiune, ca să vedem cât de mare este această mântuire, suntem tot mai uimiți de adâncimea și înălțimea ei. Nu este numai o mântuire din păcat, ci este cu foarte mult mai mult. Nu numai că aceasta va fi veșnică, ci este și o mântuire spre glorie, onoare și nemurire, comoștenire cu Mesia în toate lucrurile glorioase care sunt ale Lui în poziția Sa înălțată, cu mult mai presus de îngeri, stăpâniri și puteri, și de orice nume care se poate numi (Efes. 1:21). Cu cât ochii înțelegerii noastre se deschid mai larg ca să vadă lungimea, lățimea, înălțimea și adâncimea acestei mari mântuiri, cu atât ea pare mai mare. Când ne gândim la posibilitatea obținerii ei, ne umplem de entuziasm și de asemenea de frică. Căci ce ar fi dacă vreunul dintre noi n-ar ajunge la o mântuire atât de glorioasă o chemare atât de înaltă!
Apostolul spune: Să ne temem deci ca nu cumva, fiind făcută o făgăduință pentru intrarea în odihna Lui, nici unul dintre voi să nu pară că a rămas în urmă” (Evrei 4:1). Cea mai mică aluzie că am putea să nu ajungem la standardul glorios divin ar trebui să ne umple de teamă ca nu cumva să pierdem marea mântuire. Aceasta nu este frica de chin, concepută de ignoranță și înțelegere greșită a lui Dumnezeu, așa cum au păgânii. Ei au frică de Dumnezeu, groază de Dumnezeu, care înseamnă chin; cum spune apostolul Ioan: Frica are cu ea pedeapsa”. Dar acest fel de frică este îndepărtată de la noi când ajungem la o cunoștință de Domnul și suntem privilegiați să-L numim Tată. Este frica sfântă care ne însuflețește în toate. Nu avem o frică înrobitoare, nici de om, nici de altceva. Noi aparținem acestei clase speciale, Preaiubiții, care are o ofertă specială a unui fel de mântuire specială.
MAREA NOASTRĂ RESPONSABILITATE PERSONALĂ
Expresia a lucra” are o forță și un înțeles special. Ea sugerează ceva ce este dificil, care cere timp și răbdare. Decizia a fost deja luată, altfel n-am fi din această clasă. Noi am stabilit chestiunea la început când am luat această hotărâre. Ne-am prezentat deja trupurile ca jertfe vii. Și acum suntem fii preaiubiți ai lui Dumnezeu; și cele la care ne-am angajat stau înaintea noastră. Vedem cum Învățătorul nostru Și-a depus viața pământească, și vedem din Scripturi că El trebuie să fie un Exemplu pentru noi. Astfel că trebuie să ne supunem bucuroși la toate providențele lui Dumnezeu bucuroși să se facă voia lui Dumnezeu în noi, orice ar costa, orice ar putea însemna să sacrificăm.
Cu grijă sârguincioasă lucrăm la marea noastră mântuire. Dumnezeu a prevăzut calea a făcut toate aranjamentele pentru noi. Nu lipsește nimic, în ceea ce-L privește pe Dumnezeu. Întreaga chestiune depinde de noi. Dumnezeu ne-a conceput cu Spirit sfânt. Toate influențele necesare pentru noi sunt la comanda noastră, fiindcă sunt la comanda Lui, pentru că am fost chemați, pentru că am fost acceptați, pentru că am fost introduși în familia Sa prin meritul marelui Avocat! Și cu atât mai mult suntem înclinați să simțim frică și cutremur gândindu-ne la toate acestea! Există această mare poziție glorie, onoare și nemurire! Rezultatul stă în mâinile mele! Nu există altă persoană în univers răspunzătoare de succesul sau eșecul meu în afară de mine! Trebuie să câștig acel mare premiu! Domnul nu-l va câștiga pentru mine. El doar mă va ajuta în îndeplinirea acestui mare Legământ.
Astfel că este foarte potrivit pentru noi să avem această frică, o înțelegere a faptului că fiecare dintre noi facem istorie pentru eternitate. Noi suntem fie pe marele plan al gloriei, natura divină, fie altfel, pe un plan mai jos, ca leviți; sau putem merge în Moartea a Doua, și să pierdem totul, de unde nu va mai exista recuperare.
LUCRAREA FĂCUTĂ ÎN INIMILE NOASTRE
Când ne dăm seama de aceste lucruri, nu este de mirare că tremurăm și ne temem, și simțim nevoia de a umbla, cum spune apostolul, cu băgare de seamă și cântărindu-ne gândurile, așa încât să fie în conformitate cu voința lui Dumnezeu în Cristos. Aceasta este într-adevăr o stare care se poate numi frică și cutremur. Este o stare de mare seriozitate. Aici nu este loc de nechibzuință, sau ușurință sau neseriozitate. Dumnezeu ne probează fiecare putere pe care o posedăm, ca să vadă dacă înțelegem ceea ce am spus în angajamentul nostru de consacrare, să dovedim dacă am fost sinceri și serioși, să dovedim dacă în vreo măsură am exagerat în ceea ce ne privește și n-am intenționat o devotare întreagă Lui.
Dacă n-am fost cu totul serioși în această chestiune, atunci o vom arăta. Dumnezeu Și-a făcut partea realizând toate condițiile și acceptându-ne. Acum a rămas pentru noi să lucrăm. Bineînțeles că trebuie să avem frică și cutremur când ne gândim la aceasta. Știm că Dumnezeu este Cel care lucrează în noi. Dumnezeu Însuși a început o lucrare în noi. În inima nici unuia dintre îngeri n-a avut loc o astfel de lucrare. Nici unui înger nu i s-a oferit astfel de mântuire.
Noi care suntem din familia lui Adam suntem în transformare și dezvoltare pe linia marcată de Tatăl pentru noi, pentru a face din noi o Nouă Creație. El a lucrat în noi la început, prin toate providențele Sale, să voim. Și apoi, după ce ne am prezentat corpurile ca sacrificii vii, El a lucrat în noi să înfăptuim nu înseamnă că am putea să facem fapte perfecte potrivit cărnii; Dumnezeu a știut că n-am putea și nu așteaptă perfecțiune în carne. Dar așteaptă intenții perfecte ale inimii. El spune: Copilul Meu are imperfecțiuni ale cărnii cu care să se lupte, și prin lupta lui bună cu acestea își arată ascultarea de voința Mea. Dacă în curând îi voi da acestui copil un corp perfect, un corp spiritual, la înviere, atunci sunt sigur că va face voia Mea. Spiritul Meu a lucrat în el să vrea și acum lucrează în el să înfăptuiască. Și el Îmi arată, făcând tot ce poate în condițiile prezente, ceea ce va face cu un corp perfect. Semănată în putrezire, această Nouă Creatură va fi înviată în putere; semănată trup natural, va fi înviată trup duhovnicesc.” 1 Cor. 15:42-44.